[doctor_faustus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Naşterea prin har este Botezul. Prin urmare, trebuie să admiteţi că cel puţin toţi cei botezaţi, imediat după botezul lor devin fraţi ai noştri şi fii (fiice) după har ai lui Dumnezeu. De acord ?

Mai departe: este statului de "fiu" ceva care se poate pierde ? Conform definiţiei dv, este suficient ca cineva să facă un păcat de moarte, ca să nu mai fie fiu al lui Dumnezeu. Pe urmă, dacă se spovedeşte, el dobândeşte din nou starea de har, prin urmare redevine fiu al lui Dumnezeu. De câte ori se întâmplă asta ? De câte ori comite un păcat de moarte, decade şi din statutul de fiu al lui Dumnezeu, iar de câte ori face o spovadă bună redobândeşte acest statut. Deci, Dumnezeu ne înfiază prima dată la Botez, pe urmă ne desfiază de câte ori greşim. Asta vreţi să spuneţi, de fapt ? Şi dv, vă socotiţi în acest moment fiu al lui Dumnezeu sau nu ? Aţi fost duminică la Sf Liturghie ? Aţi mâncat azi de post ? Dacă nu, tocmai aţi comis păcate de moarte, pentru care e nevoie de spovadă. Săptămâna asta, deci, nu mai sunteţi fiu al lui Dumnezeu. Poate săptămâna viitoare, da.
Şi încă o întrebare: la dv în bloc, trăieşte vreun fiu al lui Dumnezeu ? Dar dintre cei cu care vă întâlniţi la biserică şi cărora le spuneţi, poate, "fraţi", este cineva care e fiu al lui Dumnezeu ? Punându-vă aceste întrebări, aplic criteriile dv, nu fac nimic altceva.

Nu aceasta este concepţia mea. Eu consider că toţi cei botezaţi, catolici sau acataolici, sunt fii ai lui Dumnezeu. Chiar şi cei nebotezaţi, dacă nu s-au botezat din ignoranţă, sunt într-un anumit fel încorporaţi acestei frăţietăţi care este omenirea. Eu nu cred că acest statut se poate pierde, după cum fiul meu rămâne fiul meu orice ar face. Chiar dacă nu îmi ascultă poruncile, chiar dacă pleacă de acasă trântind uşa, chiar dacă se beţivăneşte, curveşte, fură ori nu mă vizitează duminica, bineştiind că este zi în care tatăl lui a pus masa şi aşteaptă să fie vizitat, el rămâne fiul meu. Este o marcă de neşters (indelebilă). Desigur, mare va fi bucuria mea dacă se va întoarce cât încă e în viaţă: abia atunci voi împărţi cu el casa mea.

În ceea ce priveşte pe "farmazoni" am adus destule argumente, şi ar mai fi multe de spus, pentru că "farmazoneria" nu este compusă din oameni lipsiţi de inteligenţă şi viclenie, ba la aceste capitole sunt chiar premianţi unii dintre ei. Pe site-ul MLNR este specificat foarte clar că esenţa filozofiei progresiste francmasonice este cabala, filozofia religioasă a poporului iudaic, şi mai mult că francmasoneria, ca şi alte ordine religioase, îşi are originea în Cabala. Ori Cabala nu este Evanghelia lui Hristos. De aici se pot trage multe concluzii.

Pe de altă parte, eu nu vroiam neapărat să vorbesc despre alte categorii, ci vroiam doar să argumentez pe baza scripturii şi a tradiţiei sfinţilor părinţi falsitatea afirmaţiei că şi farmazonii ar fi fii ai lui Dumnezeu. Iar rezultatul evident al investigaţiei este că argumentele aduse de mine aici din evanghelie şi din Chiril al Alexandriei confirmă că afirmaţia respectivă este una care nu are adevăr.

Chiar şi presupunând că ar fi farmazoni anumiţi creştini, în primul rând că un creştin adevărat nu are ce să caute în gruparea aceea, iar în al doilea rând după cum ştim în viaţă nu se poate sluji la doi domni. Ori slujeşti Dumnezeului revelat în sfânta scriptură şi sfânta tradiţie a Bisericii lui Hristos, ori slujeşti lui MAAU, dar la amândoi nu se poate, iar identitate între ei nu există.

Parintele Adrian Fageteanu
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...eaza-greseste/

Ieromonah Amfilohie Branza - Globalizare Masonerie
http://www.google.com/search?q=+%22I...rce=vgc&num=10

arhimandritul Ioanichie Balan
http://saccsiv.wordpress.com/2009/01...2%80%93-video/[/quote]

Recomand celor care vor să înţeleagă mai multe să citească cartea "Zeul toleranţei şi descreştinarea creştinismului" apărută la editura Christiana.