Societatea este un mecanism care propulsează deseori false valori. Indivizi limitați ajung să fie considerați savanți și genii când în realitate cel puțin uneori sunt mediocri.
Domină ideea că oamenii de știință sunt inteligenți, s-a format un mit al omului de știință și al științei eliberatoare, dar ocazii ca cea oferită de afirmațiile acestui individ dovedesc contrariul.
Nu e nimic mai profund în spatele acestor cuvinte, omul chiar bate câmpii:
-"Pentru că există o lege precum cea a gravitației, Universul poate și se va crea singur din nimic".
-Cei doi autori dau, ca exemplu, descoperirea din 1992 a unei planete care se mișca în jurul unui alt Soare.
"Această descoperire a făcut ca acele coincidențe ale condițiilor planetei noastre - singurul Soare, combinația norocoasă a distanței dintre Pământ și Soare și masa Soarelui - să nu mai fie atât de remarcabile..."
El nu-și pune întrebări de ce există legea gravitației, cât despre faptul că universul poate apărea din nimic, e chiar așa cum sună, o prostie.
În privința descoperirii acelei planete, el judecă greșit, nu pleacă de la
probabilitatea apariției unei astfel de planete în conformitate cu legile naturii ci de la observarea faptului că ea deja există, ceea ce este un raționament circular.
Nu știu dacă infirmitatea lui fizică este o pedeapsă de la Dumnezeu dar figura lui dezgustătoare cred că e un mod prin care El ne vorbește despre nenorocirea ateismului. Fiindcă un om curat sufletește nu ar fi putut ajunge atât de desfigurat, chipul fiind o oglindă a sufletului.
