Citat:
În prealabil postat de Samy02
Numai stiu unde am citit , dar daca femeia ar tine minte suferinta nasterii putine s-ar mai incumeta sa nasca a adoua oara……eu asa cred….. |
Eh si ce daca tin minte suferinta nasterii... ce sa faca altceva decat sa nasca, ca doar n-or avorta?
Crede-ma ca dupa prima nastere, de cate ori ma intreba cineva cum a fost mi se inclestau maselele si nu puteam sa zic decat ca copilul a fost mare si eu mica... asta luni in sir. Aproape un an dupa prima nastere cand eram singura si imi aminteam prin ce am trecut, ajungeam sa am iar contractii dureroase de ma zvarcoleam in pat. Si acum ma strange peste solduri cand vorbesc de prima nastere. Nu mai zic ce ganduri "prietenoase" aveam atunci pentru Dumnezeu sau ce sentimente cand ma uitam la icoana Maicii Domnului care nascuse fara dureri... Sa mai leg vreo rugaciune... doar gemete si vaiete. Si in clipa in care as fi pupat picioarele cui mi-ar fi propus cezariana, moasa mi-a zis sa trec pe masa ca nasc... cu cateva urlete (de care sunt mandra pentru ca nu imi inchipuiam vreodata ca am atata forta in mine sa emit sunete atat de puternice) a venit si bebe.