Citat:
În prealabil postat de MariS_
Si daca e ingerul tau pazitor? Daca ea are grija de sufletul tau, dar
te lasa sa crezi ca tu o ajuti? Asa ca, draga manu, atata timp cat se
simte bine, nu e stresata si se mai si intelege cu prietenul patruped,
te iubeste si ai ce sa-i dai de mancare nu-ti fa probleme. Cand ii va
veni sorocul sa-si ia zborul, si-l va lua. Bucura-te acum ca te iubeste.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Multumesc din suflet pentru mesaj. A fost, este si va ramane in sufletul meu mereu, pentru ca acum 2 zile i-am dat drumu. Incepuse sa se uite pe geam, ciripea cand vedea randunele zburand prin fata geamului meu, chiar se prindea de plasa de la geam si parca imi spunea ca e pregatita sa plece. Am crescut-o o luna si jumatate. Am un gol imens in suflet, dar ma rog la Dumnezeu sa-i dea putere sa se descurce si sa se bucure de libertatea de care avea nevoie. Fetita mea mi-a spus ca se roaga in fiecare noapte sa aiba grija dea ea Doamne, Doamne si s-o aduca in primavara sanatoasa la noi la geam ca sa-si faca cuib. Mi-e dor enorm de mult de ea. Plang si mi-e dor de ea, dar am considerat ca libertatea ei e mai importanta. Prefer sa sufar eu decat sa fi suferit ea mai tarziu. Durerea mea este ca sufera si fetita mea. Stiu ca ne-a iubit enorm, pentru ca ne cauta prin casa pana ne gasea si tipa cand o lasam singura. Stau la geam si privesc randunelele din jurul meu si chiar as putea sa zic ca am vazut-o. Va avea tot timpul un loc al ei in inima mea. Dumnezeu mi-a dat putere sa o cresc, cand eu credeam ca nu voi reusi!