Citat:
În prealabil postat de derbyc
Daca nu am postat unde trebuie, imi cer scuze si rog un moderator sa mute topicul unde trebuie.
Am si eu o dilema...
Acum cateva luni am facut niste lucruri cu o fata... Apoi, am tinut putin din Postul Pastelui si m-am spovedit. Nu m-am spovedit la preotului la care m-am spovedit in ultimii 3 ani, ci la altul. Acel preot mi-a spus ca e un pacat mare, ca nu mai am voie sa ma impartasesc si sa tin tot Postul, sa ma curat, si apoi sa revin, inainte de Paste sa ma mai spovedeasca odata. Mi-a spus ca daca vreau sa ma impartasesc trebuie sa fiu curat si ca pacatul a fost iertat.
Am tinut tot Postul dar nu am reusit sa ma spovedesc tot la el. De 3 ori am incercat si ba era coada prea mare (pana aproape de iesirea din biserica), ba nu spovedea el. Si m-am spovedit la preotul "meu", adica la acel preot la care m-am spovedit de 3 ani, inainte de acest eveniment. Si la spovedanie nu i-am spus ca am mai fost la altcineva pt acest pacat. Nu i-am spus nimic de pacat, pentru ca celalalt mi-a spus ca a fost iertat. Si m-a impartasit.
Nu l-am mai repetat de la spovedanie.
Insa eu nu stiu sigur daca am facut bine. Si mi-e cam frica... As vrea parerea voastra.
Multumesc.
|
Este, în mod evident, un păcat grav, fiind încălcare a Decalogului. Pe de altă parte, Dumnezeu ține cont atât de slăbiciunea dv, cât și, mai ales, de căința sinceră și de hotărârea de a nu mai păcătui.
Păcatul v-a fost șters prin Sf Taină a Spovezii, încât Dumnezeu nu vă va aminti de el. Spovada are același efect deplin, indiferent prin intermediul cărui preot este făcută. Totuși, este preferabil ca, pe viitor, să mergeți la unul singur. Uitarea canonului, adică uitarea a ce trebuie să faceți și după cât timp să vă spovediți este o neglijență pe care ar fi bine să o spovediți cu prima ocazie. Nu e o mare problemă, dar trebuie un preot (sau același, bineînțeles) ca să vă spună ceea ce aveți de făcut.
Pentru viitor, țineți seama că:
-pentru ca spovada să fie validă, trebuie să mărturisim TOATE păcatele de care ne amintim.
-păcatele mărturisite la spovadă și pentru care am obținut iertarea nu mai trebuie mărturisite la altă spovadă. Și nici în afara ei.
-nerespectarea sau neținerea de minte a canonului din neglijență este păcat de sine stătător. Mai multă rigoare spirituală vă va fi spre folos.
Acuma, în general vorbind, trebuie să aveți în vedere că aveți trei dușmani: diavolul, lumea și dv înșivă. Când spun "Lumea" nu spun "pământul cu frumusețile lui", ci oamenii cu necredința lor, cu sugestiile lor, cu ideile că păcatele nu sunt chiar așa de mari, de fapt nici nu prea sunt păcate, că nici toate ale popii, etc. Când spun "dv înșivă", mă refer la pulsiuni și predispoziția la păcat (concupiscența). În materie de păcate sexuale, rolul diavolului este neglijabil (diavolul are rolul major în alte categorii de păcate), în schimb lumea și dv înșivă sunteți dușmanii de temut. Faceți ceea ce este bine să faceți în caz de ispite: îndepărtați-vă de ele. Ispitele pot veni mai des având chipul pornografiei sau având chipul unui cerc de prieteni cu vederi libertine, în care bărbat adevărat e acela care posedă cât mai multe femei, iar actul sexual premarital nu se cheamă "curvie" ci "dragoste", fiind un lucru foarte bun atât pentru consolidarea relației cu o fată, cât și pentru testiculele dv. Când auziți așa ceva, plecați de acolo sub un pretext oarecare. Folosiți-vă de rugăciunea "Tatăl nostru", accentuând pe "nu ne duce pe noi în ispită". Eventual citiți Geneza cap 3 versetele 1-4 în care se descrie prima ispitire. Restul ispitirilor sunt variațiuni pe aceeași tehnică dintotdeauna.
Cu frățietate în Cristos,
M.D.