Citat:
În prealabil postat de sophia
as vrea sa-mi raspunda Mihnea insusi. Tatal este Iisus, asta am inteles la el. Dar nu stiu la ce se refera cand spune biserica (Mama): preoti, episcopi, cladirea bisericii, credinta in sine, biserica de care apartine el in oras, sau ce anume.
|
Prin "Biserică" (fără altă precizare, dar scris cu majusculă inițială) înțelegem instituția teandrică (= divino-umană) întemeiată de Domnul nostru pentru ca oamenii să se mântuiască. Promisă pe tot parcursul Vechiului Testament, creată tainic prin suferința și moartea Domnului pe Cruce și în mod public în ziua de Pentecoste, Biserica străbate veac după veac, până ce Mirele ei va veni în toată maiestatea Sa. Din punct de vedere al ortodocșilor, această Biserică este Biserica Ortodoxă.
Prin "biserică", scris cu minusculă inițială, înțelegem sfântul lăcaș. Aceasta este datorită unei particularități a limbii române, care folosește același termen în ambele aceepții (ecclesia și basilica).
Deci, când spunem "maica și învățătoarea noastră este Biserica", se subînțelege prima accepțiune. Nu zidurile parohiale, ci "instituția divino-umană care"... etc. Iar această instituție este formată din oameni deosebiți după criteriul pe care îl folosim ca să-i deosebim. Astfel:
-din punct de vedere al stării sufletului, Biserica e alcătuită din două feluri de oameni: drepții și păcătoșii.
-din punct de vedere al slujirii, Biserica este alcătuită din: sacerdoți (preoți) și laici.
Preoții se află pe diferite trepte. Pe treapta deplinei preoții sunt episcopii și numai ei. Deși păstrarea tezaurului Bisericii este un minister (o slujire) a întregului popor credincios (=clerici și laici), totuși interpretarea acestui tezaur este minister al episcopatului. Episcopii exercită acest rol și dispersați în lume, dar în mod deosebit atunci când se reunesc în concilii (= sinoade).
Pe scurt, corpul sacerdotal (preoțimea) are următoarele trei slujiri în Biserică:
- munus docendi : rolul de a învăța în lume cuvântul Domnului
- munus sanctificandi : rolul de miniștri ai Sfintelor Sacramente (Taine)
- munus regendi : rolul de a conduce poporul credincios pe drumul mântuirii
Laicii (adică dv și cu mine) avem următoarele slujiri în Biserică:
- rolul de a-i ajuta pe preoți în cele trei slujiri ale lor: împreună cu ei, în jurul lor, în subordinea lor și niciodată contra lor.
- rolul de a transpune Cuvântul lui Dumnezeu în legile Cetății (este rolul politic, apanaj exclusiv al laicatului)
- rolul de a asigura din punct de vedere material cele necesare Bisericii (prin contribuția noastră în bani, bunuri sau muncă).
Acuma, în cazul dv particular: dacă la parohia dv nu se face cateheza tinerilor, deși există cerere, este o lipsă a preotului paroh, care ar putea avea probleme la capitolul munus docendi. Nu este slujirea noastră de a da indicații preotului. Putem să facem sugestii și ne putem adresa episcopului nostru, a cărui slujire, între multe altele, este aceea de a controla activitatea preotului și a-i da îndrumare. Părerea mea personală (mă iertați că v-o spun așa, pe șleau) este că, deocamdată, nu sunteți persoana cea mai potrivită ca să vă ocupați de cateheză. Dincolo de însușiri pedagogice, pe care este foarte probabil să le aveți, persoana care se ocupă de cateheză trebuie să ofere garanții de ortodoxie a credinței și este de bănuit că preotul dv nu s-a lăsat convins la acest capitol. Nu îl condamn. Mai trebuie să aveți în vedere un lucru pe care preoții înșiși trebuie să îl aibă în vedere: de la amvon nu se propagă păreri personale, ci părerea Bisericii. Și la cateheză, tot așa trebuie să fie. Prin urmare, nu trebuie să vedeți în refuzul ofertei pe care ați făcut-o de a vă ocupa de cateheză o desconsiderare a dv ca persoană: ci, poate că preotul dv a acționat la comandă divină și este mai bine așa. De altfel, înțeleg că vă ocupați de cântatul la strană: slujirea de psalt e la fel de onorabilă ca cea de catehet. Pentru ce să tânjim mereu la ce nu ni s-a dat ?
P.S: Bunul părinte Galeriu ! El ne-a cununat, pe soția mea și pe mine. Și-a amintit că bunicul meu i-a fost duhovnic în anii studenției lui și, deși bunicul meu murise cu mai bine de 20 de ani urmă, a primit cu bucurie să ne cunune și a făcut mai mult decât atât: nu ne-a cerut nici un ban, cu toate că la "Silvestru" tarifele erau piperate. Aceștia sunt preoții lui Cristos, d-na Sofia ! Să ne rugăm ca Domnul să-i odihnească împreună cu drepții, iar celor ce le urmează să le umple inimile de iubirea Lui.