Pe mine ma obsedeaza mult citatul acesta : "Nu voi M-ati ales pe Mine ,ci Eu v-am ales pe voi"
Avem aceiasi realitate ,aceleasi fapte,sau ,daca am lua disputa logica de la inceeputul postului,avem aceleasi premise logice A,B,C,D .Numai ca unii le interpreteaza in favoarea existentei si credintei in Dumnezeu,iar altii ,ca argumente logice impotriva existentei Lui.
De unde aceasta minune a daruirii credintei unora dintre noi ?Si de unde refuzul daruirii acestei credinte altora?
Cum se naste credinta in noi?E oare ceva asa simplu?Stie oare cineva de ce el crede iar fratele sau nu crede? A inteles cineva tot adevarul,si cunoaste mintea umana pana la ultimele resorturi?
De aceea vai de cel ce isi zice credincios,dar il jigneste pe cel zis ne-credincios.Pentru ca se poarta ca unul care ar sustine ca credninta vine de la el insusi.Dar,nu,credinta este un dar de la Dumnezeu.Unii il avem ,si nu stim ce am facut ca sa meritam asta.Efectiv nu stim de ce credem,dar credem.Si nu intelegem cu nici un chip de ce ceilalti,numiti atei,nu vad aceste lucruri evidente,si nu au aceiasi credinta ca si noi .De parca credinta ar veni de la noi.
Credinta este un mare mister,greu de explicat chiar si noua insine,cu atat mai greu de aratat altuia.
Dar ceea ce se poate arata altuia este dragostea :)
Impotriva dragostei,nimeni ,nici cel mai mare ateu,nu mai are nimic de zis,caci aceiasi ploaie cade peste toti :"i peste cei drepti,si peste cei nedrepti:"
|