În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A ştirbi înseamnă a nu modifica. Nu înseamnă a nu adăuga noi formulări dogmatice în privinţa unor chestiuni crezute dintotdeauna, de peste tot şi de către toţi, dar care nu fuseseră forumulate în mod solemn. Biserica nu este muzeu, ci organism viu, chemată să răspundă întrebărilor specifice ale fiecărei generaţii.
Tot aşa, "cum să fie neştirbită o credinţă adăugită" întrabă şi armenii, şi copţii. Nu există nici o deosebire fundamentală între a crede că nimic nu se mai poate adăuga după primele 7 concilii ecumenice şi a crede că nimic nu se mai poate adăuga primelor 3 concilii ecumenice. Între precalcedonienii care neagă îndreptăţirea conciliilor ecumenice începând cu al 4-lea, ortodocşii care neagă îndreptăţirea conciliilor ecumenice ulterioare celui de al 7-lea şi sedevacantiştii care neagă îndreptăţirea conciliului ecumenic al 21-lea (Vatican II), singura deosebire este răspunsul la întrebarea: "începând cu ce dată Biserica devine muzeu ?"