Citat:
În prealabil postat de delia31
Nici mie nu mi-e prea clar care-i mecanismul in autosuficienta asta a unora, mai ales cand vine vorba de iertarea pacatelor.
te rogi, iti pare rau, simti asa o pace si gata, iti dai singur verdictul - e pace ingereasca pentru credinta si amaratele mele de merite! (aici e o subtila mandrie camuflata in ambalaj de smerenie), si atunci ce fac? imi camuflez si falsa smerenie si ma invart intr-un cerc vicios.
De unde dar au convingerea ca de acum sunt curati sufleteste?
|
Nu e vorba deloc de merite, autosuficienta sau mandrie. E vorba ca Dumnezeu a spus ceva si daca El a spus ramane cum a spus:
"Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept,
ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea." 1 Ioan 1:9
Pacea si siguranta izvorasc din increderea pe care o avem in credinciosia lui Dumnezeu. Stim ca atunci cand spune un lucu Il va si implini, caci nu e om ca sa minta sau sa se razgandeasca. De aceea este vrednic de toata lauda si slujirea noastra.