Nu era nici o ironie, chiar asa se intimpla in realitate. Si nu era nici o aluzie la persoanele de fata.

Am sa incep cu o maxima a lui Hume, care credea ca simturile noastre sint failibile dar le corectam prin intermediul ratiunii ("un om intelept isi potriveste credintele dupa evidenta"):
"Consecinta clara este ca nici o marturie nu ajunge pentru a stabili producerea unei minuni decit daca marturia este cumva de asa natura incat falsitatea ei sa fie mai miraculoasa decat faptul pe care ea nazuieste sa-l stabileasca. [...] Cand cineva imi spune ca a vazut un mort inviat, reflectez numaidecat daca este mai probabil ca aceasta persoana sa insele sau sa fie inselata, ori faptul pe care il relateaza sa se fi intimplat intr-adevar. Pun in balanta un miracol si pe celalalt si, potrivit cu superioritatea pe care o descopar, ma hotarasc si resping intotdeauna miracolul cel mai mare. Daca falsitatea marturiei sale ar fi mai miraculoasa decat evenimentul pe care il relateaza, atunci si numai atunci poate el pretinde sa castige credinta sau opinia mea".

As putea sa aplic textul de mai sus la marturia exemplificata, dar iti las placerea sa o faci chiar tu :)