Citat:
În prealabil postat de o_tzaranca
cred ca problema dvs. e ca nu ati realizat ceva..ca baiatul dvs.nu mai e un baietel ,a crescut ..si a ajuns barbat in toata firea
de aici si ingrijorarile ...unde doarme ,ce mananca..(nici nu vreau sa ma gandesc prin ce trece mama lui)
va puteti da seama ,dupa mesajele care le cititi aici ...de maturitatea fiului dvs.
vedeti diferenta?..diferenta dintre lumea aceasta si lumea pe care a ales-o el..la varsa de 19 ani
Am toata admiratia pentru fiul dvs. si pentru dvs. ca ati crescut un asemenea baiat.
|
Nu prea imi dau seama de unde vine admiratia (nu numai la tine, dar la mai multi, din cate vad) fata de ce a facut Antonio. In primul rand, desi in fata legii esti matur incepand cu varsta de 18 ani, in fapt si omeneste esti matur atunci cand te intretii singur si esti la casa ta. Atata timp cat inca traiesti in casa parintilor tai, cand ei iti dau bani si de buzunar, si de mancare, te tin la scoala si te imbraca, ai datoria in fata lui Dumnezeu si a lor sa ii respecti in toate privintele, si ai datoria sa implinesti ceea ce iti cer ei (in cazul de fata sa termini scoala) chiar daca ai 19 ani, sau 20, sau 25 sau 30. A pleca de acasa pe furis, chiar si pentru a deveni calugar, nu inseamna respect, ci a fi rebel.
Apoi, din cate am citit eu din ceea ce scria, Antonio nu era matur in credinta, nici pe departe. In decurs de un an a trecut de la catolici, la ortodocsi main-stream, la ortodocsi pe stil vechi, la alt fel de ortodocsi pe stil vechi si mai ciudati. Vehementa cu care contrazicea pe oricine nu era de acord cu el, obsesia calendarului si a anti-catolicismului -- toate astea sunt dovezi ale imaturitatii, normale de altfel la un tanar de varsta lui.