Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Acesta este un caz cu totul special. Fiul n-a plecat sa rataceasca, ci sa-l gaseasca pe Dumnezeu. Daca ai timp, asculta sau citeste viata sfantului Alexie, desi nu e singurul exemplu ce poate fi dat. In cazul expus mai sus, parinitii acelui baiat, daca ar fi reusit in primele zile sa-si gaseasca baiatul, probabil s-ar fi intamplat multe. Pana la urma, tot cum vrea Dumnezeu se va intampla, iar acest lucru ar trebui sa ne dea mai multa incredere si stapanire de sine. Ca parinte nu poti sa nu te implici emotional. Alte cazuri sunt oarecum pe dos: parintii sunt cei care tin mortis ca odrasla lor sa ajunga monah, in timp ce copilul nu stie nici ce vrea si nici chemare nu are...
Gandul ca nu stiu daca e corect sa ma implic prea mult apare daca fac referire la cazurile stiute. Nu de rea vointa vorbim, ci de care e vointa Lui Dumnezeu. N-as vrea sa fiu in... opozitie!!!... |
Ma repet eu vreau doar sa stiu unde se afla, numic mai mult. Sa stiu sub ce acoperis doarme si ca e bine sanatos.Daca asta e decizia lui sa si-o urmeze. Daca nu e facut pentru viata asta in curind i-si va da seama ca nu e ala locul lui. Si aici ma inspaiminta cel mai mult ideea ca in momentul in care va fi afara din manastire si daca i-i va fi rusine sa se intoarca acasa "cu coada intre picioare cum se spune" ce va face in momentul respectiv?