@Jane - sunt de acord cu ceea ce spui despre acel caz.
Este insa o mare diferenta aici.
Oamenii aia au luat copilul stiind perfect ce este cu el, in mod constient s-au bagat in asa ceva. Este meritul lor, dar si puterea lor.
Nu toti pot face asa ceva: psihic, fizic, financiar.
Alta este sa iei un copil declarat sanatos si mai apoi sa descoperi cine stie ce si sa nu-ti poti permite sa-l tratezi, sau sa nu te poti descurca.
Si mai este ceva la adoptie, un risc care pe mine m-a inspaimantat.
Copii adoptati nu sunt fericiti niciodata, orice ai face. Ei isi cauta parintii biologici. Aia sunt importanti si n-am sa inteleg niciodata de ce se intampla asa.
Si adeseori la o varsta ti se reproseaza violent: "nu esti mama mea! n-ai nici und drept, lasa-ma in pace, mama mea m-ar lasa asta (stiu eu ce prostie)" si te-ar si condamna ca i-ai infiat.
Tipa ei copii tai naturali la tine, dar unul strain. Si cand afla ca nu esti parin tele lui, la revedere. Oricat de mult te-ai chinuit sa-i oferi totul.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|