E amuzant ce poate să scrie istoriografia ortodoxă despre acest precursor al lui Cerularie. Este foarte adevărat însă că omul a fost animat nu numai de ambiție, ci a avut o cultură solidă, iar opera sa este în parte ortodoxă, ca atunci când a pledat în favoarea Imaculatei Concepții, socotind, în prima sa omilie asupra Buneivestiri, că Sf Fecioară este sfințită înainte de a se naște ("ek Bréphous"). De altfel, există indicii (dar nu dovezi absolute) că, după ce a fost alungat din scaun de împăratul său și s-a retras la mănăstrie și-a îndulcit poziția renunțând la schismă și murind în deplină comuniune cu Biserica Romei, ca un bun catolic. Motiv pentru care unele Biserici Catolice locale îl socotesc venerabil.
|