Citat:
În prealabil postat de Doriana
Eh, la mine a fost putin altfel, de, nu tot ce mi se intampla mie se intampla si altora. Am ajuns in biserica penticostala din intamplare, in vizita. Am dormit toata slujba, la modul propriu [ imi cadea capul in piept, eram dupa o saptamana grea de munca]. Nu mai tin minte nimic din predica, nu m-a interesat. Proorocii prooroceau, dar nu mai stiu ce. [insa mi se parea normal sa vorbeasca Dumnezeu, ca doar o avea si El dreptul.]. Dupa trei ore de somn , indreptandu-ma spre iesire, am intalnit un om deosebit. L-am vazut cum se ruga pentru bolnavi si bolnavii primeau alinare iar cei chinuiti de duhuri eliberare. Nu mi-a predicat nimic, doar a dat mana cu mine [dadea mana cu toti la iesire]. Atunci ochii mi s-au deschis si L-am vazut pe Dumnezeu in locul acela si in omul acela. a fost ca si cum mi-ar fi cazut niste solzi de pe ochi si am inteles ca , in sfarsit, gasisem ce cautam.
Au urmat saptamani si luni de plans si rugaciune. Plans de bucurie si fericire. Aveam totul si nu mai imi trebuia nimic. De acum putea sa se intample orice, caci Il gasisem si El era tot ceea ce conta.
|
Am cam multe semne de intrebare..
1. Cum "din intamplare"? In vizita la cine?
2. Era prima data?
3. Pe urma ai zis ca ai dormit toata slujba. Cand l-ai vazut pe respectivul "cum se ruga pentru bolnavi si bolnavii primeau alinare iar cei chinuiti de duhuri eliberare" ca ai zis ca ai dormit tot timpul "slujbei"?
4. "Proorocii prooroceau, dar nu mai stiu ce. [insa mi se parea normal sa vorbeasca Dumnezeu, ca doar o avea si El dreptul.]"
Asa, pur si simplu ai intrat acolo si ai ramas imediat cu impresia "la prima vedere" ca respectivii chiar erau proroci si vorbea Dumnezeu prin ei?