Citat:
În prealabil postat de penticostalulmantuit
... DUPĂ ce am devenit creștin ( creștin, în exprimarea...știi tu, NP).
Doar că mereu, când am căzut sau când cad în păcate știu că îl supăr pe Dumnezeu, mă rog să mă ierte, caut să scap, etc.
Deci nu vorbesc despre creștinii mai slabi ( adică noi) care cad în păcate, vor să iasă, nu prea reușesc, se roagă la Dumnezeu sa-i ierte, se spovedesc dar iar mai cad si etc. Ăștia-s creștini, am înțeles.
|
Ihm...
Dar inainte de a deveni crestin ( in sensul NP)...ce erai pe intelesul nostru?
In legatura cu intelesul dat de voi termenului crestin, mie imi suna cam asa...ca si acum cineva ar sterge cu radiera totul, din greseala, si in graba (fara cap), pentru a rescrie ceva, dar incepand cu aceleasi cuvinte, si avand practic aceleasi indicii, numai ca adaugand si alte intelesuri, sensuri, si simtind totul cu alta intensitate...dar practic totul rescriindu-se pe aceeasi schita.
De asemeni, as zambi la fel daca as auzi pe cineva afirmand ca, pentru faptul ca nu ii placea orga din Biserica Catolica, mirosul lumanarilor din Biserica Ortodoxa, sau vocea preotului care fonfaia...nu se putea considera crestin, dar a inceput sa fie subit, odata convertit la cultul baptist.
Sincer, imi pare o expresie adoptata de adepti...si cam deloc gandita, deci pur si simplu invatata la catehizare, pentru a da impresia noului convertit, ca a facut alegerea cea mai buna, e asemenea sfintilor, poposind dupa lungi rataciri prin desertul paganilor, intre sfinti...iar pana atunci, era un om fara identitate religioasa.
La cum sunt eu, nu as putea accepta sa imi spuna cineva asemenea texte=gogomanii, si dupa cum am mai glumit, l-as intreba pe pastorul respectiv: " Dom'le, da zi-mi si mie ce eram inainte de a va trece pragul, concret...de-a cui, si de care?..insa gasiti va rog alte explicatii daca se poate, si nicidecum
" Nu erai deloc crestin cat timp umblai prin lacasuri crestine, dar ai devenit in al meu!"