Continuarea...
Si acum un raspuns la problema ridicarii anatemelor:
4) Ridicarea anatemelor ?
Î.P.S. Damaskinos este de acord cu părerea comisiei mixte că e posibilă ridicarea anatemelor pronunțate împotriva lui Dioscor și Sever de către Sinoadele ecumenice. Pentru a susține acest lucru, mitropolitul folosește argumente imposibil de acceptat din punct de vedere istoric și teologic. Iată-le:
a) „Hotărârile Sinodului al III-lea ecumenic au fost revizuite prin Decretul de Reconciliere, ca atare ar fi posibil astăzi ca un act de aceeași valoare al Bisericii să revizuiască anatemele împotriva lui Dioscor și Sever.”
Acest argument este clar respins de scrisorile Sfântului Chiril. Biserica admite completarea, dezvoltarea și explicarea hotărârilor dogmatice ale Sinoadelor ecumenice, dar niciodată revizuirea lor.
b) „Sfântul Chiril n-a pretins adoptarea celor Douăsprezece capitole ale sale în Decretul Reconcilierilor ci s-a mulțumit cu o condamnare generală a nestorianismului. Tot astfel, noi, ortodocșii, trebuie să ne mulțumim cu o condamnare generală a eutihianismului pe care o produc anticalcedonienii ca suficientă pentru a-i putea defini că având un sentiment ortodox.”
Acest argument se dovedește de asemenea înșelător, pentru că Sfântul Chiril a cerut Recunoașterea celei de a IV-a anateme îndreptate împotriva celor care spun că prin Reconciliere el se contrazice. În plus, toată tradiția ulterioară a Părinților cere o mărturisire exactă și detaliată a credinței, nu doar declarații generale.
c) „Reabilitarea lui Teodorit și a lui Ibas de către Sinodul al IV-lea ecumenic și condamnarea operelor lor greșite în credință de către Sinodul al IV-lea ecumenic au servit unității Bisericii. Tot astfel reabilitarea lui Dioscor și Sever ar servi astăzi acestei uniri”.
Raționamentul este greșit. Reabilitarea lui Teodoret și Ibas nu s-a făcut prin revizuirea unui Sinod ecumenic cu autoritate de lege în Biserică, ci prin revizuirea unui fals sinod, un sinod eretic (așa numit „tâlhăresc”). Nici o decizie dogmatică luată de sinoadele anterioare n-a fost încălcată prin această reabilitare, care n-a avut loc decât după ce Nestorie a fost anatemizat în fața sinodului. Tot astfel, condamnarea scrierilor lor eretice de către Sinodul al V-lea nu a contrazis vreo acceptare a lor anterioara, făcută de vreun Sinod ecumenic. În concluzie, aceste două acte ale Bisericii au servit unitatea ei, pentru că ceea ce s-a căutat atât într-unul, cât și în altul, a fost integritatea credinței ortodoxe. Dimpotrivă, reabilitarea lui Dioscor și Sever, care se încearcă a se face astăzi, vrea să accepte drept ortodoxă, învățătura eretică a lui Sever. Învățătura constantă a Bisericii referitoare la Sinoade este astfel complet răsturnată, iar unitatea Bisericii încă o dată sfâșiată.
d) „Sinodul al III-lea ecumenic nu l-a anatemizat pe Teodor de Mopsuestia din iconomie, pentru a salva unitatea Bisericii. Din același motiv ar fi bine să practicăm azi încă o dată iconomia și să-i reabilităm pe Dioscor și Sever.”
Deși faptul istoric relatat aici este exact, concluzia este greșită. Iconomia practicată de Sfântul Chiril nu implica sub nici o formă acceptarea doctrinei lui Teodoret. Reabilitarea lui Dioscor și Sever care se propune astăzi se bazează explicit pe recunoașterea și acceptarea ereziei lor.
e) „Sfântul Vasile cel Mare sugera restabilirea comuniunii ecleziale cu homoiousienii care, printr-o îndelungată comuniune de viață cu ortodocșii s-ar maturiza și ei în credința ortodoxă. Restabilirea comuniunii cu anticalcedonienii ar putea avea loc într-o manieră asemănătoare”.
Cu toate acestea exemplul Sfântului Vasile cel Mare nu e tocmai potrivit ca soluție astăzi, pentru că Sfântul Vasile a cerut homoiousienilor să accepte fiecare literă a mărturisirii de credință de la Niceea, să accepte că nu trebuie socotit Sfântul Duh o creatură și să refuze comuniunea cu cei care-L socotesc astfel. Astăzi, dimpotrivă, nu li se cere anticalcedonienilor nici să accepte credința Calcedonului, deci și expresia „în două naturi”, nici să-i renege pe învățătorii lor, Dioscor, Sever și alții, care nu mărturisesc cele două naturi.
Si aici continuarea
http://cidadededeus.wordpress.com/20...calcedonieini/
Observ ca'i aperi pe acesti ecumenisti! Deci alege: ori esti impotriva ecumenismului ori nu?
Mai zici
ca totusi cei care l-au semnat par sa fi avut grija mare de credinta noastra ortodoxa.
Observ "marea lor grija": cenzurarea textelor bisericesti, manipularea istoriei dandu-i un nou inteles in lumina ecumenista, afirmatiile conform carora Sfintii Parinti n'au dat dovada de
DE IUBIRE FRATEASCA si saracii, n'au inteles terminologia greceasca de atunci si alte blasfemii, si ca defapt noi am marturisit ADEVARUL pana acum IMPREUNA CU EI!
Sa le multumim (pentru a cata oara?) acestor ilustrii teologi ca ne-au aratat "greselile" Sfintilor Parinti!
Si Sfanta Mucenita Eufimia a gresit atunci? De ce foaia cu marturisirea cea ereticeasca a fost gasita la picioarele Sfintei? Poate pentru ca invatatura lor este MINCIUNA si nu Adevar dupa cum afirma acesti lupi ecumenisti?