Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Dar, de ce nu ar fi păcatul neținerii postului izvorât din lăcomie ? Eu îmi aduc aminte perfect de spovezile când eram ortodox și câtă importanță punea duhovnicul în ținerea postului. De multe ori nu mă întreba dacă mi-am făcut lecțiile, dacă îmi ajut părinții și altele, ci o singură întrebare îmi punea: "fiule, ai ținut post" ? Asta, pentru mine, e un semn că postul e o materie mult mai serioasă decât o simplă "recomandare" a Bisericii. Trebuie să deosebim între ceea ce Biserica recomandă ori îndeamnă și ceea ce Biserica poruncește.
|
Nu vreau sa te contrazic cum ca netinerea postului nu ar fi pacat. Dimpotriva, este pacat daca nu il tii fara sa ai motive serioase. Dar e posibil ca duhovnicul sa te fi intrebat cu atata insistenta daca ai postit fiindca la romanii ortodocsi impartasania fara post este aproape de neconceput.
Citat:
|
Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează față de autoritatea eclezială legiuită.
|
Aici cam ai dreptate, din pacate.
Cat despre casatorie si recasatorie, cred ca situatia e mai complicata decat o expui. Nu sunt de acord cu divortul, eu cand am sa ma casatoresc, ma casatoresc o data si bine, dar am sa am mare grija cu cine, dar cateodata, si asta o spun din experienta nu personala, dar aproape, situatia intr-o casatorie devine atat de anormala incat cu greu mai poti spune ca in acea casatorie mai domneste Sfantul Duh, ci ura. Din pacate, Biserica numai constata destramarea unei casatorii. A doua casatorie poate cu greu fi considerata o invitatie la poligamie, fiindca este mai mult o binecuvantare pentru ca oamenii sa nu traiasca in desfrau. Fiindca pana la urma asta e, oamenii sunt slabi.