Citat:
În prealabil postat de costel
Dar nu mi se pare drept ca Dumnezeu sa ceara satisfactie pentru un pacat iertat prin Taina Spovedaniei.
|
Păcatele iertate prin Taina Spovedaniei sunt iertate, iar Domnul nu va aminti de ele. Dar ceea ce se restaurează prin această Taină este consecința spirituală a păcatului. Adică acea consecință care privește legătura dintre păcătos și Creator. Păcatele mai au și consecințe de alt ordin, numite "urmări temporale": dezordini produse în creația însăși.
Atunci când eu fur o bicicletă, legătura mea cu Dumnezeu este ruptă. Restaurarea legăturii se poate face numai prin Taina Spovezii încât, din punct de vedere spiritual, sunt iertat fără rest. Dar mai rămâne ceva: un păgubit, un om sau un copil care a rămas fără bicicletă în urma acțiunii mele. Poate mai mult decât atât, un om care și-a pierdut încrederea în bunătatea lumii, care va fi la rândul său mai dispus ca să fure de la altul, spre a-și scoate paguba. Duhovnicul meu îmi dă dezlegarea fără de care eu aș ajunge în iad, dar consecința temporală rămâne: eu am de împlinit un canon. Trebuie să-l găsesc pe amărât și să-l despăgubesc, iar dacă nu-l voi putea găsi pe acela, un altul ca el, să-i cumpăr o bicicletă din bani câștigați cu sudoarea frunții, sau să fac un gest reparatoriu echivalent, pe care mi l-a dat preotul canon. Până ce eu nu am să plătesc datoria asta, nu voi putea intra în rai, chiar dacă sunt împăcat cu Domnul meu. Dacă voi muri în această stare, adică dezlegat dar cu canoul nedus la împlinire, voi plăti după aceea, înainte de a putea intra în rai.