În prealabil postat de OmuBun

Se spune ca un calugar inspaimantat de toate relele pe care le vedea zilnic in jurul lui, a inceput sa se roage cu multa sarguinta sa-i pedepseasca Dumnezeu pe cei rai si sa-i ia de pe fata pamantului, pentru a nu-i mai chinui si pe altii. Dupa mai multe astfel de rugaciuni, "inteleptul" calugar il viseaza pe Mantuitor cum coboara de pe cruce, indurerat si insangerat si se apropie de el privindu-l in ochi cu toata blandetea lumii si rugandu-l: "Hai, parinte <<cutare>>, loveste! Pentru ce m-am jertfit eu, daca tu nu cunosti mila si rabdarea?" De-atunci, calugarul nostru nu s-a mai rugat niciodata pentru "moartea pacatosului", ci pentru iertarea si indreptarea lui.
Dragoste cu de-a sila nu se poate si nici reguli impuse, iar ideile tale au efect contrar. Cu cat ii interzici omului ceva, cu cat incerci sa intri fortat in amorul lui propriu, ingradindu-i libertatea de a alege, cu atat il catapultezi la cealalta extrema si culmea ca gaseste si multi adepti care sa-i sustina cauza... Fara rabdare si intelepciune, nimic nu e posibil! Nici un semanator nu da foc recoltei daca-i napadita de ciulini, sau cum zic babele: "Nu pui cerga pe foc pentru doi pureci!!"