Citat:
În prealabil postat de cristianvisan
aviz celor ce cauta sa sporeasca si sa se apropie de Dumnezeu si celor ce se cred mai aproape de la o zi la alta .. singura cale de a te apropia intradevar este sa simti departarea dintre tine si El din ce in ce mai mare.. altfel, este inselare de la satana.. io am fost izgonit din drumul spre cer , exact ca si de un inger care mi-a dat de inteles ca pe acolo nu se mai poate in veci intra in rai ci ca in mijlocul iadului a pus Dumnezeu sau a mutat mai bine zis portile iadului..intrebarea mea este suntem noi ortodocsi? sau gandim si ne nevoim ca protestantii.. care zic: "il simt pe Dumnezeu in inima mea!"
ce simti omule? nu cumva ti se pare? nu cumva ai muscat din pomul cunostintei si te-ai umplut de parelnicia ei? cunoaste ca acela nu e Dumnezeu ..iertare pentru tonul meu din halul in care sunt eu trebuia sincer va spun, trebuia sa fiu ultimul care sa dea indrumari..stam rau daca un nenorocit ca mine a ramas de garda ca eu dorm 23 de h 59 de m si 59 de sec din 24 de h! sper ca macar si un singur suflet m-a inteles.. acela care a prins idea de tot chinul si de toata inchipuirea scapa.. ca nu mai cauta nimic decat sa se vada lepadat, indepartat ,intunecat, demonizat, spurcat, ticalos,vrednic de flacarile iadului, si de i se pare ca le-a gasit si pe acestea mai tare se ocaraste.. io ma gandeam inainte dupa rugaciune "oare oi fi sporit? am recuperat ceva?" si multumesc Sfantului Ioan Scararul,ca noi nu putem decat sa simtim durere pe care acceptand-o deschidem usa darurilor, ca noi nu ne apropiem de Dumnezeu ci ne recunoastem departarea fapt pe care Dumnezeu nu ca il premiaza dar numai in conditiile astea in care omul se vede cat de lipsit de El este ,atunci vine.. Doamne ajuta!
|
Rugaciunea inimii... Poate ca tu ai reusit s-o folosesti si, daca ai reusit, esti mare... Eu incerc de mult, dar nu pot... Stiu ca sunt plina de pacate, n-am spus niciodata ca vad poarta raiului larg deschisa pentru mine... E foarte frumos ce spui si mi se pare firesc, dar noi, spurcaciunile, daca nu ne-am ridica spre Dumnezeu si ne-am spune mereu ca iadul ne asteapta, ca acolo trebuie sa mergem, ca suntem cei mai rai si mai de nimic, oare cat am reusi sa supravietuim crestineste? Oare nu asta ar astepta diavolul? Oare nu i-am da prilej sa se joace cu mintea noastra? Oare nu toate ideile astea s-ar transforma odata in ceva firesc si ne-am indeparta pentru totdeauna de Dumnezeu?... Este mare lucru ceea ce spui tu si sunt de acord cu tine. Dar noi suntem niste nimicuri, niste pacatosi amarati si nu avem puterea asta. Sfintii Parinti aveau o baza crestineasca puternica, noi ce avem? Cum ne-am putea asemana cu Ei? Dumnezeu este acolo si ne asteapta chemarea: noi, cei mici, nu avem altceva decat increderea in Dumnezeu. Si nu cred ca ortodocsii sunt siguri de mantuirea lor. Sunt siguri ca au ales calea cea dreapta, dar stiu ca "multi sunt chemati, dar putini sunt alesi". Noi stim ca trebuie sa luptam in fiecare secunda cu ispitele ce ne inconjoara din ce in ce mai mult. Si ca niciodata nu se termina lupta asta, atat cat Dumnezeu ne tine pe acest pamant. Neoprotestantii au impresia ca daca s-au lepadat de ortodoxie si s-au botezat la sectanti au incheiat un contract de mantuire... Fac din Domnul Isus un comerciant...
Mie mi-e foarte frica de ei, pentru ca nu ma simt in stare sa lupt cu ei si cu duhurile care ii conduc, tocmai din cauza pacatelor mele; dar, in acelasi timp, stiu ca am un Dumnezeu care, oricat de jos as cadea, cu credinta si rugaciune, nu ma lasa niciodata, ci mereu ma ridica, inarmata cu mai multa rabdare si putere de fiecare data...
Doamne ajuta