[sherlock_holmes]

În prealabil postat de hmiron

La urma urmei, intregul mesaj al lui OmuBun se poate rezuma la „de ce se intampla lucruri rele oamenilor buni si lucruri bune oamenilor rai”. Ca pana la urma asta e intrebarea care ne macina cand ne miram de inegalitatile dintre oameni, de diferentele uneori foarte mari.

Cand am intebat intrebarea de mai sus aici pe forum raspunsul a fost ceva de genul „e o taina”, „numai Dumnezeu stie”, „suntem prea mici sa intelegem”. Sper ca raspunsurile astea sa-i fie de folos lui OmuBun.

draga scrabble,

Iti pun aici un link la sfintul Ioan Gura de Aur:

http://www.ioanguradeaur.ro/556/omil...-a-diavolului/

...citeste da la sfirsit,punctele 7 si 8.

..........

7. Dar mi se poate spune:
- Care-i folosul că cerul, soarele, luna, corul stelelor şi toate celelalte păstrează buna lor rânduială, dar viaţa noastră e plină de dezordine şi neorânduială?
- Ce dezordine, omule, ce neorânduială?
- Cutare se îmbogăţeşte, îmi spui, împilează, răpeşte, fură, înghite în fiecare zi averile săracilor, şi nu îndură nici un necaz. Altul este om bun, cuminte, drept, împodobit cu toate celelalte virtuţi, şi-i chinuit de sărăcie, de boli, de cele mai mari nenorociri.
- Acestea te smintesc?
- Acestea!
- Dar când vezi că mulţi hrăpăreţi sunt pedepsiţi şi că unii sau chiar nenumăraţi oameni virtuoşi se bucură de bunătăţi, pentru ce nu pui capăt unei astfel de judecăţi, pentru ce nu lauzi pe Dumnezeu?

- Pentru că nedreptatea aceasta mă scandalizează mai mult! Pentru ce dintre doi ticăloşi unul este pedepsit, şi altul scapă de pedeapsă, pentru ce dintre doi oameni buni unul este cinstit, iar altul pedepsit?


- Dar tocmai acesta este semnul cel mai vădit al proniei lui Dumnezeu!

Dacă ar pedepsi în lumea aceasta pe toţi răii şi ar cinsti în lumea aceasta pe toţi oamenii buni, ar fi de prisos ziua judecăţii.

Şi iarăşi, dacă n-ar pedepsi pe nici un rău şi n-ar cinsti pe nici unul dintre oamenii buni, atunci cei răi ar ajunge mai răi şi mai ticăloşi, după cum mulţi dintre cei buni ar ajunge mai trândavi, iar cei care voiesc să hulească pe Dumnezeu L-ar huli şi mai mult şi ar spune, în toată libertatea, că lumea este lipsită de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Dacă acum, când sunt pedepsiţi unii răi şi cinstiţi unii buni, tot se mai spune că Dumnezeu nu poartă grijă de viaţa noastră, ce nu s-ar fi spus dacă nu s-ar face asta? Ce cuvinte n-ar ieşi din gură? Pentru aceasta Dumnezeu pe unii răi îi pedepseşte, iar pe alţii nu; pe unii oameni buni îi cinsteşte, iar pe alţii nu.

Nu-i pedepseşte pe toţi, ca să te convingă că este înviere; îi pedepseşte pe unii ca, prin pedepsirea lor, să-i facă pe cei mai trândavi să ajungă, de frică, mai buni.

Şi iarăşi, cinsteşte pe unii oameni buni ca, prin cinstirea acestora, să atragă şi pe alţii spre virtute; dar nu-i cinsteşte pe toţi, ca să afli că este un alt timp când va răsplăti pe toţi. Dacă toţi ar primi aici pe pământ ce li se cuvine, oamenii n-ar mai crede în dogma învierii; iar dacă nimeni n-ar primi aici pe pământ ce i se cuvine, cei mai mulţi oameni ar ajunge mai trândavi de cum sunt. Iată pentru ce Dumnezeu pe unii îi pedepseşte, iar pe alţii nu; ca să fie de folos şi celor pedepsiţi, şi celor nepedepsiţi. Unora, ca să le curme răutatea, iar altora, ca să-i înţelepţească prin pedepsirea acelora.


Aceasta se vede din cele spuse de Hristos. Când I s-a vestit că nişte oameni au fost îngropaţi sub dărâmăturile unui turn ce s-a surpat, Hristos a spus: “Credeţi oare că numai aceia au fost păcătoşi? Vă spun că nu! Ci, dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” . Vezi dar că aceia au pierit pentru păcatele lor; ceilalţi însă n-au scăpat pentru că au fost drepţi, ci pentru ca să ajungă mai buni prin pedepsirea celorlalţi.

- Dar li s-a făcut o nedreptate celor ce au fost pedepsiţi!, ni s-ar putea spune. Ar fi putut şi ei, dacă n-ar fi fost pedepsiţi, să ajungă mai buni prin pedepsirea altora.

- Dumnezeu nu i-ar fi pedepsit dacă ştia că au să ajungă mai buni prin pocăinţă; dar ştia că n-au să ajungă. Cum ar fi lipsit Dumnezeu de câştigul pocăinţei pe cei care aveau să ajungă mai buni prin pedepsirea altora, când El, cu toate că ştie că mulţi n-au să câştige nimic de pe urma îndelungii Lui răbdări, îi suferă cu multă răbdare, împlinindu-Şi bunătatea Lui şi dându-le putinţa să se trezească din nebunia lor? N-au fost, deci, cu nimic nedreptăţiţi. Prin pedepsirea lor a pus capăt răutăţii lor şi li s-a uşurat şi pedeapsa de pe lumea cealaltă, pentru că au suferit aici pe pământ nenorocirea aceea. Tot aşa n-au fost cu nimic nedreptăţiţi nici cei ce n-au fost pedepsiţi. Le era cu putinţă, dacă ar fi vrut, să se folosească de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu pentru schimbarea lor în bine; şi, minunându-se de bunătatea lui Dumnezeu, să se ruşineze de covârşirea răbdării Lui, să se întoarcă la virtute şi să câştige mântuirea lor prin pedepsirea altora. Dar dacă ei stăruie în răutatea lor, nu e de vină Dumnezeu – căci pentru aceasta este îndelung răbdător, ca să-i aducă pe calea cea bună -, ci ei, cei nevrednici de iertare, care nu s-au folosit spre binele lor de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.


Dar nu-i numai aceasta pricina pentru care nu sunt pedepsiţi aici pe pământ toţi răii, ci mai este şi o altă pricină tot aşa de mare care cere aceasta.
- Care-i aceasta?

- Dacă Dumnezeu ar pedepsi pe oameni îndată ce păcătuiesc, ar smulge de pe pământ înainte de vreme neamul omenesc, şi n-ar mai ajunge să se continue din neam în neam. Şi, ca să ştii că ăsta-i adevărul, ascultă ce spune profetul: “Dacă Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?”
..........................
continuarea aici:http://www.ioanguradeaur.ro/556/omil...-a-diavolului/