Cînd cineva nu te lasă să te închini în ziua sfințită și binecuvântată de Dumnezeu (sâmbăta), creștinul (ortodox în cazul de față) a găsit "soluția": se închină în alta!
Dar dacă te închini în altă zi, va fi aceasta sfințită și binecuvântată? Nicidecum, oricâte "argumente" ai aduce! De ce se desparte atât de ușor
închinarea de
sfințire și
binecuvântare?
Când încercăm să sfințim
noi o zi, rezultă o caricatură. Un exemplu de astfel de caricatură este
Sf. Vineri, o babă hâdă și rea din Tradiția românească.
Pentru că vă știu mari consumatori de Tradiție, vă supun atenției câteva amănunte interesante legate de
Sf. Vineri, amănunte ce reflectă concepția creștină veche românească cu privire la săptămână și la socotirea începutului zilei:
"
Sfânta Vineri, o adaptare locală a zeiței Venera, este un personaj din mitologia românească, legat inițial de
a șasea (astăzi a cincea) zi din săptămână, în latină Veneris dies, în italiană venerdi, în franceză vendredi, în română vineri.
Majoritatea istorisirilor populare românești o figurează ca o "vădană, rea și năpăstoasă care nu îngăduie gospodinelor să facă o sumă de lucruri în ziua ei din săptămână, pedepsindu-le". Pentru că în viziunea populară,
ziua începe din seara de dinainte, Sfânta Vineri bântuie casele începând de joi seară, "cam de când începe preotul slujba vecerniei". Prima atestare a existenței acestui personaj este prezentă în scrierile arhiepiscopului Bandinus." (
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2nta_Vineri)