In lumea de astazi spunem simplu: suntem obositi. De aceea nu mai dam un telefon, nu mai mergem in vizita, nu mai facem daruri, ... uitam si imbratisarile de altadata. E o oboseala nu neaparat fizica, fiindca de asta poti scapa, ci una sufleteasca. Din nefericire cam asa ne raportam la parinti. Iar aceasta raportare este cea a unui om bolnav. Si, ca orice om bolnav, trebuie sa cautam leacuri, caci trebuie sa iesim din neputinta de a iubi, de a imbratisa, de a intampina, de a fi cu celalalt.
|