[orthodoxia.i.thanatos]

Prea Fericirilor si Prea Sfintiilor Lor Intii Statatorii Sfintelor Biserici Ortodoxe, Mitropoliti, Arhiepiscopi si Episcopi,


...
Fostul Patriarh Sergius si actualul Patriarh Alexei au fost alesi prin incalcarea regulilor stabilite de Consiliul Intregii Biserici a Rusiei in 1917 la reinfintarea patriarhiei. Amindoi au fost alesi asa cum a dispus Stalin, cel mai feroce persecutor al Bisericii din istorie.

Va puteti imagina un Episcop al Romei care sa fie dupa dispozitiile lui Nero? Stalin a fost cu mult mai rau decit acela.

Ierarhia aleasa de Stalin a trebuit sa promita supunere fata de guvernul ateist, al carui scop, in conformitate cu programul comunist este anihilarea religiei. Actualul Patriarh Alexei i-a scris lui Stalin imediat dupa moartea predecesorului sau ca va ramine fidel guvernului: “In deplin acord cu Consiliului pentru Afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse si cu Sfintul Sinod, ma voi tine departe de greseli si actiuni nesabuite.”

Oricine stie ca “greseli si actiuni nesabuite” inseamna in limbajul stapinilor de la Moscova orice incalcare a dispozitiilor date de autoritatile comuniste.

Putem sa simtim mila pentru acest batrin nefericit, dar nu-l putem recunoaste ca si cap al Bisericii Rusiei a carei parte integranta ne consideram a fi. Sanctiunile Canonului XXX Apostolic si ale Canonului III al celui de-al Saptelea Consiliu Ecumenic pot fi aplicate de doua ori atit Patriarhului Alexei, cit si colaboratorilor acestuia: “Dacă vreun episcop, folosind stăpânitori (dregători) lumeşti, s-ar face prin ei stăpân peste vreo biserică, să se caterisească şi să se afurisească, de asemeni şi toţi părtaşii (complicii) lui.”

Episcopul Nicodim al Dalmatiei, in comentariile sale la Canonul XXX Apostolic spune: “Daca Biserica a condamnat influenta ilegala a autoritatilor civile la numirea episcopului in vremurile cind conducatorii erau crestini, cu atit mai mult a trebuit sa o faca atunci cind aceia erau pagini.” Ce mai ramine in acest caz de spus cind un patriarh si episcopi sint instalati in functie de dusmanii declarati si militanti ai propriei lor religii?

Daca o parte a Episcopatului Rus, impreuna cu fostul patriarh (la vremea aceea mitropolit) Sergius s-a pus de acord cu dusmanii Bisericii in 1927, o parte insemnata (si cea mai respectata), din care faceau parte Mitropolitul Iosif al Leningradului si Mitropolitul Chiril al Kazanului, primul candidat al Patriarhului Tihon pentru pozitia de locum tenens nu a acceptat sa il urmeze pe Sergius, preferind scoaterea in afara legii si martiriul. La acea vreme Mitropolitul Iosif ajunsese deja la concluzia ca in prezenta unei guvernari a carei tel era in mod deschis eliminarea religiei prin orice mijloace aflate la dispozitie devenea imposibila, practic, existenta Administratiei Bisericii fara a permite compromisuri mari si pline de pacat. De aceea el a inceput seria de consacrari secrete de episcopi si preoti, organizind in acel mod Biserica din Catacombe care exista si astazi in ascuns.

Ateistii mentioneaza rar Biserica din Catacombe pentru ca se tem sa-i faca prea multa publicitate. Doar cu foarte rare ocazii presa sovietica publica stiri legate de judecarea unora dintre membrii sai. Totusi, informatia apare in manualele activistilor anti-religiosi din URSS. De exemplu, gasim informatie de baza in legatura cu aceasta Biserica, sub numele de “Biserica Ortodoxa Adevarata”, in manualul Slovar Ateista (Dictionarul Ateistului), publicat la Moscova in 1964.

Fara sa aiba biserici la vedere, in adunari secrete asemanatoare celor din catacombe ale primilor crestini, acesti marturisitori ai Credintei isi fac slujbele nestiuti de lumea de din afara. Ei sint adevaratii reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Ruse a carei maretie se va face cunoscuta lumii numai dupa caderea puterii comuniste.

Din aceste motive, chiar daca reprezentanti ai Patriarhiei Moscovei au participat la adoptarea deciziile Conferintei pan-ortodoxe de la Geneva de anul trecut, si in special la aceea prin care Biserica Ortodoxa a fost facuta membru organic in Consiliul Mondial al Bisericilor, noi consideram ca hotarirea a fost luata fara participarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceasta Biserica este fortata sa taca, iar noi, ca reprezentantii sai liberi ne exprimam indurerarea fata de acceptarea unei asemenea decizii. Ne pronuntam categoric impotriva acestei decizii care este contrara insasi naturii Bisericii celei Una, Sfinte, Soborniceasca si Apostoleasca.

Otrava ereziei nu este atit de periculoasa cind este predicata din afara Bisericii. De multe ori mai periculoasa este acea otrava care se introduce treptat in organism si in doze din ce in ce mai mari de catre aceia care prin natura pozitiei lor ar trebui sa fie doctori pentru suflet si nu exterminatori.

Se poate intimpla ca Episcopatul Ortodox sa ramina indiferent fata de acest pericol? Sau sa fie oare inca timp sa ne aparam turma spirituala chiar cind deja lupii ucid oile de fata cu pastorii si in interiorul stinii?

Oare nu vedem ca sabia e deja ridicata (Matei 10:34) despartindu-i pe cei care sint de partea Sfintei Biserici in credinta si traditie de cei care, in cuvintele Prea Fericirii Sale Patriarhul Athenagoras in salutul adresat Adunarii de la Uppsala lucreaza sa dea forma “unei noi orientari in miscarea ecumenica” pentru “realizarea renasterii crestine generale” pe calea reformarii si indiferentei fata de adevar?

Cred ca am aratat destul de clar ca aceasta unitate aparenta nu inseamna unitate in adevarul Ortodoxiei, ci o unitate care amesteca albul cu negrul, binele cu raul si adevarul cu greseala.

Am protestat deja impotriva actiunilor ecumenice ne-ortodoxe ale Prea Fericirii Sale Patriarhul Athenagoras si ale Arhiepiscopului Iakovos prin numeroase scrisori trimise Episcopilor Bisericii Ortodoxe din diferite tari. Am primit expresii de acord din multe parti ale lumii.

Dar acum a sosit timpul sa ne facem protestul si mai tare auzit, iar apoi chiar si mai mult, in asa fel incit sa oprim actiunea acestei otravi inainte ca sa ajunga la fel de daunatoare ca vechile erezii ale arienismului, nestorianismului sau eutichianismului care in acele vremuri au scuturat intrgul trup al Bisericii facind sa para ca erezia ar fi putut sa cucereasca Ortodoxia.

Ne indreptam apelul nostru catre toti Episcopii Bisericii Ortodoxe implorindu-i sa se aplece asupra subiectului acestei scrisori si sa se ridice in apararea puritatii Credintei Ortodoxe. De asemenea, ii rugam mult sa se roage pentru Biserica Ortodoxa Rusa, atit de mult progonita de ateisti, ca Domnul sa scurteze zilelel incercarii acesteia si sa-i trimita libertate si pace.


Mitropolit Filaret
New York,
Duminica celui de-al Saselea Consiliu Ecumenic,
14/27 iulie 1969