Cand ai un batran in familie are nevoie de asistenta. Unii sunt paralizati, altii au Alzheimer si nu-si mai recunosc copiii, altii nu pot manca singuri si asa mai departe. Numai cine a avut in ingrijire unul stie ce vorbesc. Unii nu se pot lipsi de serviciu si angajeaza pe cineva, un fel de bona. In strainatate personalul de genul asta e foarte scump pentru ca pana la urma e o slujba ce ocupa tot timpul. Ori se sacrifica un membru al familiei, ori angajezi pe cineva, ori il trimiti la azil. Deciziile apartin fiecarei familii in parte si fiecare isi va face apoi procese de constiinta sau nu, se va intreba daca a luat decizia cea buna sau nu, dupa posibilitati si atasamente.
Dar ce-i mai grav e ca in Occident a trimite un batran la azil e deja ceva subinteles, putini se intreaba daca e bine sau nu. Au ajuns sa-i trimita acolo cum isi trimit copiii la gradinita, institutionalizarea asta li se pare ca facand parte din sfera normalului. Am zis mai sus ca exista trei solutii, dar nici una dintre ele nu trebuie sa fie usoara! Cand a trimite un batran la ghettoul numit azil e ceva normal stii ca lumea s-a intors cu susul in jos.
Dar destul despre partea urata a batranetii, exista si batrani fericiti, ce-i drept, putini. Depinde si de noi sa ducem o viata cat mai sanatoasa ca sa nu ne prelungim suferinta la sfarsitul vietii si sa facem de pe acum tot posibilul sa nu aruncam pe copii chiar atat de mult. Cand n-ai respect fata de propriul organism o viata intreaga e mai greu sa emiti pretentii la batranete, desi cei care te iubesc cu adevarat vor fi alaturi chiar si in atare conditii.
Batraneti fericite tuturor :)
__________________
User vechi: scrabble.
|