În prealabil postat de elenadana

Foarte des nu pot vorbi cu dansul...cat sa ma tot spovedesc?!nu stiu ce pacate sa-mi mai gasesc doar-doar mai am un motiv sa ma duc la spovedit!
Sa-i spun in scaunul spovedaniei?!dar asta nu ar fi ca o marturisire?!Asta inseamna ca l-as pierde definitiv...asa ...daca nu stie, pot sa-l vad macar,pot sa-l ascult la slujba,pot sa-l salut,pot sa ma duc doar sa ma binecuvanteze!Cum as mai putea sa-l privesc in ochi dupa?!Si nu ma pot lipsi de dansul! Nu acum!Mi-e frica sa-i marturisesc!Si ceea ce-i mai rau,e nu de rusine,sau ca stiu ca este un pacat,ca nu e bine ceea ce simt...ci pt ca mi-e teama ca nu-mi raspunde la fel....
Ce sa hotarasca Hristos?!m-am dus la duhovnic ca la un salvator,ca la un mijlocitor catre Domnul pentru viata surorii mele,am crezut in rugaciunile dansului mai mult decat in doctori si chimioterapiile pe care le-a facut surioara mea.....si acum uite unde-am ajuns!!!
Sunt o persopana matura,nu ma joc cu sentimentele....dar ce sa fac???????????!!!!!!!!!!
Multumesc!