[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Aproape toate problemele care le pune Sophia sunt absolut reale si justificate, dupa cum se stie si eu ma pot regasi in multe dintre cele expuse de ea. Nu inteleg de ce i se pune pumnul in gura pe premiza ca nu are dreptate si atat, reprezinta opinia ei, una foarte obiectiva daca este sa analizam situatia dincolo de toate scrierile cu care ne-am obisnuit, cea din perspectiva realitatii vietii crestinilor si a clericilor in societate.
Aspectele care le aduce ea in vedere chiar sunt reale, multe dintre ele sunt ingrijoratoare, insa, nu le putem intelege din latura crestinului resemnat care nu stie decat sa posteasca si sa mearga periodic la biserica, si atat. Exista si o latura a crestinilor mult prea implicati in aceasta tagma a bisericii, care, de altfel se si contamineaza cu tot cusurul ei de dincolo de aparenta.
Daca nu am mai inchide ochii, daca am sta si am asculta aceasta persoana, care stie, de fapt ce vrea si ce doreste sa aduca in vedere si in atentia credinciosilor, poate am reusi sa mai si remediem atatea nereguli care exista in atitudinea celor care se tot falesc cu Cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu si cu respectul pentru acest cuvant.
Prea ne inchidem inimile in teoriile interminabile ale unei credinte imaginare, in acelasi timp in care toti credinciosii din jur ne ranesc, preotii ne seduc, nepasarea imbraca perfidele straie ale umilintei aparente.
Pe mine ma lasa rece multe din aceste teorii fiindca stiu prea bine ce-nseamna credinta si ce-nseamna credinciosii...doua lucruri, din pacate diferite. Nici pe departe nu pretind ca eu sunt mai presus, dar sa admitem realitatea egoismului interminabil din oameni, cu sau fara inzestrare verbala.

Nu este aşa Ory ! Aici nu-i vorba de teorii, sau de cât de des mergi la biserică, sau cum şi cât ţi post, sau cât de vrednic eşti. Nu trebuie încurcate, amestecate lucrurile, şi filozofia asta interminabilă, mai mult ne complică existenţa şi înţelegerea noastră. Reuşim astfel să complicăm mai mult decât trebuie orice în jurul nostru. Ne scărpinăm mai mereu invers . De ce ? Nu ştiu, poate din neştinţă, din orgoliu, să părem mai originali, nu ştiu efectiv de ce. Fiecare îşi ţine credinţa după proprile puteri, după nevoinţele şi trăirile şi întelegerii lui. Nu o facem pentru fală, pentru cel din stânga sau dreapta noastră, o facem pentru Dumnezeu, iar atunci când sărim din una în alta, neânţelegând iubirea adevărată , neânţelegând neputinţa noastră a fiecăruia din noi şi nerecunoscând că refulăm aiurea din cauza unor neâmpliniri, eşecuri sau mai ştiu eu ce , suntem în credinţă degeaba. Dumnezeu nu ne vrea nici filozofi, nici depresivi, ne vrea aşa cum suntem , şi buni şi răi , şi mai buni şi mai puţini răi, dar aşa cum suntem. De multe ori, noi înşine ne stâlcim, ne schimonosim, ne împopoţonăm complet aiurea. Nu ! Să fim normali , pentru că am uitat să fim normali, fireşti, să iubim, să -i înţelegem pe cei din jur, să ne înţelegem pe noi până la urmă. Păi cum Ory, dacă nu-ţi convine ce spune cel de lângă tine, gata îţi faci bagajul şi pleci ? Sau spui că ţi se bagă pumnul în gură ? Sau dacă am avut o problemă cu un preot, toţi sunt o apă şi-un pământ ? Sau dacă Biserica mai are şi ea ezitările, greşelile ei, îmi părăsesc credinţa sau acuz întreaga Biserică ? Ortodoxia nu este pe atât de întortocheată, pe cât sunt gândurile noastre , draga mea Ory !