Citat:
În prealabil postat de ory
Aproape toate problemele care le pune Sophia sunt absolut reale si justificate, dupa cum se stie si eu ma pot regasi in multe dintre cele expuse de ea. Nu inteleg de ce i se pune pumnul in gura pe premiza ca nu are dreptate si atat, reprezinta opinia ei, una foarte obiectiva daca este sa analizam situatia dincolo de toate scrierile cu care ne-am obisnuit, cea din perspectiva realitatii vietii crestinilor si a clericilor in societate.
Aspectele care le aduce ea in vedere chiar sunt reale, multe dintre ele sunt ingrijoratoare, insa, nu le putem intelege din latura crestinului resemnat care nu stie decat sa posteasca si sa mearga periodic la biserica, si atat. Exista si o latura a crestinilor mult prea implicati in aceasta tagma a bisericii, care, de altfel se si contamineaza cu tot cusurul ei de dincolo de aparenta.
Daca nu am mai inchide ochii, daca am sta si am asculta aceasta persoana, care stie, de fapt ce vrea si ce doreste sa aduca in vedere si in atentia credinciosilor, poate am reusi sa mai si remediem atatea nereguli care exista in atitudinea celor care se tot falesc cu Cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu si cu respectul pentru acest cuvant.
Prea ne inchidem inimile in teoriile interminabile ale unei credinte imaginare, in acelasi timp in care toti credinciosii din jur ne ranesc, preotii ne seduc, nepasarea imbraca perfidele straie ale umilintei aparente.
Pe mine ma lasa rece multe din aceste teorii fiindca stiu prea bine ce-nseamna credinta si ce-nseamna credinciosii...doua lucruri, din pacate diferite. Nici pe departe nu pretind ca eu sunt mai presus, dar sa admitem realitatea egoismului interminabil din oameni, cu sau fara inzestrare verbala.
|
Nu este așa Ory ! Aici nu-i vorba de teorii, sau de cât de des mergi la biserică, sau cum și cât ți post, sau cât de vrednic ești. Nu trebuie încurcate, amestecate lucrurile, și filozofia asta interminabilă, mai mult ne complică existența și înțelegerea noastră. Reușim astfel să complicăm mai mult decât trebuie orice în jurul nostru. Ne scărpinăm mai mereu invers . De ce ? Nu știu, poate din neștință, din orgoliu, să părem mai originali, nu știu efectiv de ce. Fiecare își ține credința după proprile puteri, după nevoințele și trăirile și întelegerii lui. Nu o facem pentru fală, pentru cel din stânga sau dreapta noastră, o facem pentru Dumnezeu, iar atunci când sărim din una în alta, neânțelegând iubirea adevărată , neânțelegând neputința noastră a fiecăruia din noi și nerecunoscând că refulăm aiurea din cauza unor neâmpliniri, eșecuri sau mai știu eu ce , suntem în credință degeaba. Dumnezeu nu ne vrea nici filozofi, nici depresivi, ne vrea așa cum suntem , și buni și răi , și mai buni și mai puțini răi, dar așa cum suntem. De multe ori, noi înșine ne stâlcim, ne schimonosim, ne împopoțonăm complet aiurea. Nu ! Să fim normali , pentru că am uitat să fim normali, firești, să iubim, să -i înțelegem pe cei din jur, să ne înțelegem pe noi până la urmă. Păi cum Ory, dacă nu-ți convine ce spune cel de lângă tine, gata îți faci bagajul și pleci ? Sau spui că ți se bagă pumnul în gură ? Sau dacă am avut o problemă cu un preot, toți sunt o apă și-un pământ ? Sau dacă Biserica mai are și ea ezitările, greșelile ei, îmi părăsesc credința sau acuz întreaga Biserică ? Ortodoxia nu este pe atât de întortocheată, pe cât sunt gândurile noastre , draga mea Ory !