Citat:
În prealabil postat de sophia
Mai apare acum o intrebare care s-ar putea sa ne mai lumineze, sau sa ne incurce mai rau.
Iisus Hristos nu a stiut de femeie, nu a fost insurat. Apostolii au lasat familiile si toti au umblat singuri. De femeile lor si cele care totusi le-au urmat si i-au ingrijit nu se prea spune. Se pare ca unele au umblat cu ei, daca am inteles bine.
Inseamna ca pe undeva rugaciunea si credinta, in legea noua, nu se putea imbina la ei cu familia. Aici este cheia.
Si totusi El nu da dea decat sfaturi si lectii de viata, de credinta, nu asupra femeii, nu asupra familiei. Judeca altfel, iertand, intelegand.
|
Din câte stiu eu, unii dintre apostoli au fost casatoriti, altii necasatoriti în momentul chemarii si asa au ramas si dupa aceea, cei casatoriti nu si-au lasat sotiile. Dar nu trebuie copiat modelul lor, imitarea Domnului si a Sfintilor trebuie sa fie în spirit. Ei se luptau cu patimile (mai putin Mântuitorul) si asta trebuie sa facem si noi.
Însa cred ca scapi aspectul cel mai important: acesti oameni nu erau singuri, chiar si dupa Înaltarea Mântuitorului Duhul Sfânt era cu ei,îi calauzea, lumina. Vreau sa zic ca ei, ca si urmasii lor, episcopii precum si Sfintii Parinti nu vorbeau si actionau dupa mintea lor ci numai potrivit inspiratiei divine. De aceea nu se poate pune sub semnulîntrebarii autoritatea Parintilor, pentru ca nu sunt cuvintele lor ci ale Duhului Sfânt. Chiar daca mai au si greseli (Duhul Sfânt nu le-a dat o perfectiune supraumana ca sa nu se trufeasca, desi ar fi putut), opera lor este în cea mai mare parte însasi cuvântul lui Dumnezeu.
Si dintre duhovnicii contemporani unii sunt pe aceeasi linie, altii vorbesc însa dupa mintea lor. Însa consider ca gresesti când pui sub semnul întrebarii autoritatea calugarilor, fiindca chiar daca unii nu sunt oameni duhovnicesti, majoritatea se ghideaza cu cuvintele Sfintilor care sunt cum am zis, inspirate de Dumnezeu.
Citat:
În prealabil postat de ory
V-ati gandit vre-odata la contrazicerea statutului unui episcop, care are in acelasi timp si statutul de calugar ?
...
Daca veti patrunde adevaratele juraminte si taine ale calugariei, veti constata ca ele nu au cum sa faca casa buna cu statutul de episcop, respectiv conducator al bisericii, om politic, pana la urma, determinat de biserica pentru buna functionare a acesteia pe plan social, dar si monahal.
Nu are cum sa fie un episcop sarac...si nu veti gasi nici unul astfel, nu are cum sa fie imbracat saracacios, nu are cum sa mearga pe jos, sa se osteneasca, sa stea departe de lux si lucruri materiale, nu are cum sa vorbeasca un episcop putin, asa cum se presupune in calugarie, nu are cum sa fie supus...cui sa fie supus, cand el supune aproape totul in calea lui ? ! Nu are cum sa fie un episcop "inchis" , vazandu-si de ascultare , de canonul calugaresc destul de greoi si de cele de trebuinta monahicismului, atata timp cat el trebuie sa umble in lumea larga, sa prezideze cazuri de mireni, preoti de mir...etc. Episcopii sunt supusi unor influiente extraordinare, unor presiuni destul de mari din partea intregii activitati pastorale, cum sa-si mai vada acestia de canonul calugarului, de linistea acestuia, nici atat... Un episcop nu are cum sa se lepede de lume...decat intr-o aparenta oarecare, impusa, practic.
|
În opinia mea, esti sub influenta unor draci nascocitori de erezii. Vrei sa rastorni rânduielile Bisericii, uitând ca acestea au fost stabilite de Duhul Sfânt. Hotarârile Sinoadelor nu sunt hotarârile unor oameni ci inspiratie divina iar gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu ci ale tale. Atunci când hotarau în Sinod, Parintii nu analizau cu mintea lor ci cereau sfatul lui Dumnezeu prin rugaciune. Iar cei care nascoceau erezii nu întrebau pe Dumnezeu ci se calauzeau cu mintea lor.
Asa ca întreaba si tu pe Dumnezeu daca nu gresesti si întreaba si duhovnicul (ca sa nu cazi în închipuire de sine) si nu mai raspândi idei eretice pe forum.
Iar ce spui despre episcop, ca nu poate fi un om smerit si sarac e contrazis de realitate. Întotdeauna (dar mai rar în ultimul secol) au existat episcopi traind în saracie si smerenie. Si asta nu-i împiedica sa-si faca datoriile.