Citat:
În prealabil postat de Anna
Tot vorbesc cu el. El tot zice ca nu e asa cum cred eu. Nu vreau nici sa ajung sa-l bat atata la cap incat sa ajunga chiar sa fie asa cum il banuiesc eu.
Intr-un final e o problema intre mine si Dumnezeu, pentru ca ajung sa Ii reprosez ca a creat sexul. Atata energie risipita pt asta. Toata lumea se invarte in jurul acestui lucru (mai putin copiii, batranii, bolnavii, care tocmai din lipsa aceste puteri ajung sa fie neglijati si marginalizati) Pana si eu ma framant si ma consum cu asta, cand foarte bine as putea sa-mi canalizez energiile spre altceva. Dar nu pot. Si iar, cum zicea Milan Kundera, daca n-ar fi sexul legat de dragoste nu mi-ar pasa...si cred ca multora nu le-ar mai pasa. Dar asa...ma seaca de energii tot batandu-mi capul, si cu gelozie si chestii.
|
Sufletul nu are sexualitate,asta ar trebui sa iti fie clar.Barbatul nu este superior femeii si nici vicerversa.Ne aflam aici intr-o relatie de completare,nu de competitie.
Ar fi o trufie fara margini sa ii reprosezi lui Dumnezeu asa ceva,iar trufia l-a aruncat pe Lucifer din rai,nu uita asta.
Sexualitatea trebuie vazuta pur si simplu ca un dat de la Dumnezeu,ca pe un FIRESC.
Actul de a face dragoste,cel putin intre doi oameni care se iubesc,nu este ceva animalic,ci o unire a sufletelor si o contopire a energiilor din noi.
Dumnezeu a lasat totul perfect,frumos si nu mai cautati uratul acolo unde oamenilor l-au pus ori rationalul nostru imbacsit de societate.