Tot vorbesc cu el. El tot zice ca nu e asa cum cred eu. Nu vreau nici sa ajung sa-l bat atata la cap incat sa ajunga chiar sa fie asa cum il banuiesc eu.
Intr-un final e o problema intre mine si Dumnezeu, pentru ca ajung sa Ii reprosez ca a creat sexul. Atata energie risipita pt asta. Toata lumea se invarte in jurul acestui lucru (mai putin copiii, batranii, bolnavii, care tocmai din lipsa aceste puteri ajung sa fie neglijati si marginalizati) Pana si eu ma framant si ma consum cu asta, cand foarte bine as putea sa-mi canalizez energiile spre altceva. Dar nu pot. Si iar, cum zicea Milan Kundera, daca n-ar fi sexul legat de dragoste nu mi-ar pasa...si cred ca multora nu le-ar mai pasa. Dar asa...ma seaca de energii tot batandu-mi capul, si cu gelozie si chestii.
|