Citat:
În prealabil postat de mariamargareta
Oricare dintre ei ar fi putut să gândească așa: "nu voi mărturisi formal pe Hristos în fața prigonitorilor, deoarece credința mea intimă este totul. Dumnezeu vede ce este în inima mea și cât de mult cred în El, iar formalismul exterior este inutil și chiar periculos în aceste condiții".
Dar ei n-au făcut așa. Au preferat să fie formaliști, neascunzând formele care îmbracă fondul, și chiar au riscat să fie greșit judecați chiar de coreligionarii lor, ca niște oameni mândri și infatuați de credința și de superioritatea lor spirituală.
|
Avem marturii clare, bine documentate, ca primii crestini, nu ieseau ca "paduchele pe frunte" pe strazi sa marturiseasca FORMAL credinta lor.
De ce crezi oare ca se folosea un limbaj simbolic pentru instructiuni de intruniri liturgice clandestine - PESTELE - ?
Nu inteleg de unde s-a creat aceasta impresie eronata ca acei oameni erau altfel decit suntem noi? adica cu frica de represalii de tortura...oare nu erau si ei familisti cu neveste copii?..asa cum esti si tu?
Oare am uitat cum lucreaza securitatea?...care intii da cu pumnul si mai tirziu pune intrebari?
Oare organele de securitate imperiale romane crezi ca lucrau altfel?...tot asa si ei veneau cu "corbii negrii" si ridicau crestinii din pat la doua noaptea, ora dubiului...nu era nici o diferenta
S-a mai discutat aici, pe forum ca de unii singuri nu se aruncau in foc...ca doar nu isi pierdusera mintile, ci doar credeau, si intradevar multi nu se deziceau cind prinsi erau anchetati