Eu nu cred ca Eminescu este(a fost)ateu,ca avut si acesta momente de deznadejde,este normal,fiecare dintre noi le avem,poate,la un moment dat,doar ca acesta le asternea si pe hartie pentru poporul pentru care si traia,oferindu-le geniul din sine prin sacrificiul dedicarii literaturii.
Nu este usor a fi poet,mai ales cand "ai ceva a spune",vorba lui...
Sub o alta forma,strofele amintite pot fi interpretate ca o intriga si repulsie fata de oamenii fatarnici ce au inventat religia,in sensul ca au imprumutat-o,doar pentru a supune pe cei umuli,doar in scopuri meschine si asupritoare de suflete si trupuri.Pana la urma o poezie poate fi interpretabila,dar se stie ca Eminescu ura foarte mult fatarnicia si ierarhia mereu ipocrita si tot mai avara,care impartea lumea intr-un mod evident in saraci si bogati,in asupriti si asupritori.
Nu avea cum sa fie ateu atata timp cat a scris mai multe poezii in virtutea credintei,decat in decaderea acesteia,sau mai degraba in decaderea celor care se folosesc de ea ca,fara sa o adopte in inima lor.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|