Dorina, sa nu uitam ca nici fiul cel mare nu este un exemplu de urmat. El nu are aceeasi simtire pe care o are Tatal. Nu-l simte venind pe fratele sau, nu iese in intampinarea lui si nici nu se bucura de faptul ca "mort a fost si a inviat". Am stat mult si m-am gandit si la acest frate mai mare. E aproape de chipul unui fariseu. Se crede indreptatit.
Iar cand cere explicatii pentru cele ce se petreceau in cinstea fiului reintors, el nu rosteste cuvantul "tata", nu zice "fratele meu", ci "fiul tau". A nu te bucura de vindecarea fratelui, inseamna pentru mine a nu fi partas la aceeasi iubire. Asa ca fiul cel mic a gresit la inceput, cel mare la final. E bine sa fim cu luare aminte la noi. De multe ori spunem fara retineri ca Dumnezeu locuieste in noi, (asa cum fiul cel mare locuia cu Tatal) dar suntem departe de a iubi ca El (suntem asemenea fiului celui mare - tristi cand cineva face trecerea de la moarte la viata).
|