[Leinarius]

Asa cum zice si Traditie, mucenicia asta a ajuns acum la indemana oricui... Ne opunem pasapoartelor biometrice si gata, suntem martiri ai lui Hristos... Haideti sa nu fim marunti in traire si mari in vorbire. Ne vor rusina sfintii la Judecata cand se vor citi faptele lor si mai apoi pretentiile noastre.
Mucenicia acea din scrisoarea parintelui Iustin eu nu o inteleg ca simpla opunere la pasaportul biometric ci ca pe o lupta cu duhul celui care cauta sa uzurpe.
Ca este un pericol sa cadem si sa ratacim, sa ne supunem duhurilor din vremurile noastre si sa slujim lor in loc de a sluji lui Hristos.
Parintele isi face griji pentru cei mici ca noi, dar cand trimiti avertismente celui tulburat nu il salvezi ci il tulburi si mai tare. Measajul pentru unul ca mine este sa imi vad de ale mele, cu impartasirea rara, cu nevrednicia si cu pacatul... Pasaportul biometric ma va tulbura sau ma va departa de Hristos doar in masura in care eu imi asum inchinarea la imparatia lumii acesteia in locul inchinarii si impartasirii Celui Viu.
Pasaportul poate fi o cale/ unealta de a ma compromite in efortul meu mult prea apatic de a urma invatatura si a fi partas lui Hristos doar in masura in care eu imi asum aceasta ratacire.

Asadar tot la fiecare dintre noi ajunge, la fel cum a fost dintru inceputuri: Adam a gustat fructul pentru ca asa a ales... A ALES! Asadar nu fructul l-a pierdut pe Adam ci Adam l-a condamnat pe Adam la bejenia din Eden. Si nu fructul era necurat ci FAPTA OMULUI, neascultarea de Domnul si deznadejdea: pierderea credintei in Domnul si increderea in iluziile proprii. Oare nu ne-a aratat Hristos ca Dumnezeu nu cauta la lucrul mainilor omului ci la lucrul inimii lui? Nu pentru primirea unui cip ne paste iadul ci pentru primirea duhurilor si a minciunilor in inima.