Am citit acum ceva timp o carte a cuviosului Paisie Aghioritul despre pacatul îndreptaţirii. Este un pacat subţire acoperit din belşug de mândrie.
Eram într-o stare duhovnicească mai specială ca urmare a unei binecuvântate încercări prin care bunul Dumnezeu mi-a oferit şansa să trec.
Necajită de cele ce mi-a fost dat să trag mă tot frământam şi nu-mi vedeam nici o vină până când citind această carte am priceput cât de mare este acest pacat şi câtă stăpânire are asupra omului neânduhovnicit.
Şi am mai înţeles prin propria mea trăire că "dreptatea noastră este înaintea lui Dumnezeu ca o cârpă lepădată".
Dar,ca orişice pacat acesta al îndreptăţirii este unul care aduce mult profit unei societăţi care functioneaza şi prosperă prin pacate.
Caci, daca oamenii nu ar da vina unii pe altii şi nu s-ar considera nevinovati ce rost ar mai avea politia,judecătoriile închisorile.