[continuare a mesajului anterior]

Dialogul” contemporan „al dragostei”, care se
[COLOR=black]realizeaza în forma unui sentimentalism gaunos, este în [/COLOR]
[COLOR=black]realitate refuzul pornit din putinatatea de credinta al „sfintirii [/COLOR]
[COLOR=black]Duhului si a credintei Adevarului” (II Tes. 2, 18), adica a singurei [/COLOR]
[COLOR=black]„iubiri de Adevar” (II Tes. 2, 10) mântuitoare. Esenta dragostei [/COLOR]
[COLOR=black]este Adevarul si dragostea viaza doar umblând întru adevar. [/COLOR]
[COLOR=black]Adevarul este inima fiecarei virtuti divino-umane deci si a [/COLOR]
[COLOR=black]dragostei, si fiecare din acestea arata si binevesteste pe [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om Domnul Hristos, Care Singur este întruparea [/COLOR]
[COLOR=black]si personificarea Adevarului Dumnezeiesc, a Adevarului [/COLOR]
[COLOR=black]universal. Daca Adevarul ar fi fost altceva decât Dumnezeul-[/COLOR]
[COLOR=black]om Hristos, el ar fi fost mic, insuficient, trecator, muritor. [/COLOR]
[COLOR=black]Astfel ar fi fost adevarul daca el ar fi fost un concept, sau o [/COLOR]
[COLOR=black]idee, sau o teorie, sau o schema, sau ratiunea, sau stiinta, sau [/COLOR]
[COLOR=black]filozofia, sau cultura, sau omul, sau omenirea, sau lumea, sau [/COLOR]
[COLOR=black]toate lumile, sau orisicine, sau orisice, sau toate acestea [/COLOR]
[COLOR=black]laolalta. Adevarul însa este Persoana si anume Persoana [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos, cea de-a doua Persoana a Sfintei [/COLOR]
[COLOR=black]Treimi si, ca atare, el e desavârsit, netrecator si vesnic, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]în Domnul Iisus Adevarul si Viata sunt de o fiinta: Adevarul [/COLOR]
[COLOR=black]vesnic si Viata vesnica (vezi In. 14, 6; 1, 4-17). Cel ce crede în [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul Hristos creste mereu prin Adevarul Lui în [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiestile Lui nemarginiri. El creste cu toata fiinta lui, cu [/COLOR]
[COLOR=black]toata mintea lui, cu toata inima si cu tot sufletul lui. În Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]traim „adevarati fiind întru dragoste”, fiindca numai în felul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta putem „sa crestem în toate întru Dânsul, Care este Capul, [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos” (Efes. 4, 15). Mai mult, aceasta se înf aptuieste [/COLOR]
[COLOR=black]totdeauna împreuna „cu toti sfintii” (Efes. 3, 18), totdeauna în [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica si prin Biserica, fiindca altminteri omul nu poate sa [/COLOR]
[COLOR=black]creasca în Acela Care este Capul trupului Bisericii, adica în [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos. Nemarginitele puteri ce sunt neaparat trebuincioase [/COLOR]
[COLOR=black]pentru cresterea tuturor Crestinilor în trupul divino-uman al [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii sunt dobândite de catre Biserica nemijlocit de la Capul [/COLOR]
[COLOR=black]ei - Domnul Hristos, fiindca doar El, Dumnezeu si Domnul, [/COLOR]
[COLOR=black]are aceste nenumarate puteri nemarginite si le iconomiseste în [/COLOR]
[COLOR=black]chip întelept. [/COLOR]
[COLOR=black]Sa nu ne amagim. Exista si un „dialog al minciunii”, [/COLOR]
[COLOR=black]atunci când cei care dialogheaza se înseala, cu stiinta sau fara [/COLOR]
[COLOR=black]stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tat alui [/COLOR]
[COLOR=black]minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii [/COLOR]
[COLOR=black](In. 8, 44). Propriu este si pentru toti împreuna-lucratorii lui cei [/COLOR]
[COLOR=black]de buna voie sau fara de voie, atunci când ei voiesc sa [/COLOR]
[COLOR=black]realizeze binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la „adevarul” [/COLOR]
[COLOR=black]lor cu ajutorul minciunii. Nu exista „dialog al dragostei” fara [/COLOR]
[COLOR=black]dialogul Adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc [/COLOR]
[COLOR=black]si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]Apostol cere ca „dragostea sa fie nefatarnica” (Rom. 12, 9). [/COLOR]
[COLOR=black]Separarea si diferentierea umanista eretica între Dragoste [/COLOR]
[COLOR=black]si Adevar este ea însasi o dovada a lipsei credintei divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umane si a pierderii echilibrului si gândirii sanatoase [/COLOR]
[COLOR=black]duhovnicesti, divino-umane. În orice caz, aceasta nu a fost [/COLOR]
[COLOR=black]niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti. Ortodocsii, cu totul [/COLOR]
[COLOR=black]înradacinati si întemeiati împreuna „cu toti sfintii” în Adevar si [/COLOR]
[COLOR=black]Dragoste, au si vestesc din vremurile Apostolilor pâna astazi [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta dragoste mântuitoare divino-umana fata de lume si [/COLOR]
[COLOR=black]fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si [/COLOR]
[COLOR=black]pacifismul umanist gaunos al ecumenismului contemporan nu [/COLOR]
[COLOR=black]fac decât un singur lucru: vadesc radacinile lor umaniste [/COLOR]
[COLOR=black]ftizice, filozofia lor morbida si etica lor neputincioasa cea [/COLOR]
[COLOR=black]„dupa predania oamenilor” (vezi Colos. 2, 8). Si mai mult: vadesc [/COLOR]
[COLOR=black]criza evidenta a credintei lor umaniste în Adevar si nesimtirea [/COLOR]
[COLOR=black]lor dochetista fata de istoria Bisericii, fata de continuitatea ei [/COLOR]
[COLOR=black]apostolica si soborniceasca, divino-umana în adevar si în har. [/COLOR]
[COLOR=black]Iar cugetarea îndumnezeita si gândirea sanatoasa apostolica si [/COLOR]
[COLOR=black]patristica binevestesc prin gura Sfântului Maxim [/COLOR]
[COLOR=black]Marturisitorul adevarul credintei divino-umane: „Credinta e [/COLOR]
[COLOR=black]temelia nadejdii si a dragostei... Caci credinta face neîndoielnic [/COLOR]
[COLOR=black]însusi adevarul”. [/COLOR]

R.

[continuare]