Citat:
Īn prealabil postat de MarinaAlca
Cea mai buna prietena a mea de acum cativa ani (mama mea spirituala)...impeuna cu care am batatorit caile bisericilor si manastirilor, in cautarea Lui, impreuna cu care am trait multe bucurii spirituale dar si scarbe si nevointe... aceasta persoana a ajuns sa traiasca, in lume fiind,o viata de ascet.Relatia noastra s-a distrus, a devenit intoleranta, exagerata, dura in grai cu cei din jur, absolut respingatoare fata de cei mai putin induhovniciti... multa lume se plange de comportamentul sau. 
Asa incat, sa imi fie cu iertare, daca asta presupune a fi "credincios" atunci mai bine.......... |
Citat:
Īn prealabil postat de C.tin
Ceea ce ai relatat mai sus este un exemplu clar de DERAIERE de la Calea cea Buna si nu de dovada de credinciosie...
|
Frate Constantin, nu trebuie sa fie neaparat un exemplu de deraiere, ci o etapa initiala, in care cel credincios nu poate decat sa respecte cele cerute de Dumnezeu si incearca, din nestiinta, sa impuna si altora acelasi lucru. Rabdarea, mai ales fata de altii, se dezvolta pe masura ce cresc incercarile; nu vine dintr-odata.
Dar sigur, daca nu isi schimba nici dupa aceea atitudinea intr-una mai plina de dragoste, nu e bine. Se vede clar aici rolul duhovnicului.