Sfântul Maxim Mărturisitorul,
580-
662, monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene. Textele sale mistice au fost incluse în
Filocalia. Tratează mai ales despre iubire ca și concept creștin, dar are și o importantă exegeză asupra unor autori cum ar fi
Dionisie Areopagitul sau
Grigore de Nazianz. Supranumele de Mărturisitorul provine din faptul că nu a cedat insistențelor imperiale de a trece la
Monotelism, în ciuda torturilor la care a fost supus.
Din punct de vedere
filosofic, folosește un vocabular platonician, abordând și subiecte de interes pentru istoria filosofiei, cum ar fi problema cunoașterii, proleme ontologice, cosmologice și antropologice. Evident, poziția sa este una creștină.
VIATA
Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie nobilă, în apropierea Constantinopolului. Rămas orfan la vârsa de 9 ani, a fost încredințat unei mănăstiri din
Palestina. În
614 se retrage la o mănăstire din Chrysopolis, pe malul estic al Bosforului, iar după alți 10 ani se mută în Mănăstirea
Sfântul Gheorghe din Cyzic. În
626 va pleca și de aici. Se găsește apoi mai mult timp în
Cartagina, tot ca monah, unde, în anul
646 are o dispută cu viitorul și fostul patriarh al Constantinopolului,
Pyrrhus.
Devine principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite.
La
649 apare la
Roma, pregătind Sinodul condus de
Papa Martin I, de condamnare a
Monotelismului. În
653 este adus cu forța la
Constantinopol, împreună cu Papa, deoarece Împăratul susținea Monotelismul, iar în
655 vor fi condamnați. Sf. Maxim e trimis în exil la Bizya, în
Tracia. La
656, împăratul
Constantin al II-lea îl aduce la
Constantinopol și încearcă să îl determine să treacă de partea Monoteliștilor, dar Maxim refuză. Este torturat și trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia.
În anul
662 este adus din nou la
Constantinopol, cu noi persuasiuni de trecere la
Monotelism. Refuză a doua oară, este torturat, împreună cu ucenicul său Anastasie, prin tăierea limbii și a mâinii drepte.
Este aruncat din nou în exil, pe coasta orientală a Mării Negre. Acolo moare la vârsta de 82 de ani, epuizat de torturi dar fără să fi făcut nici o concesie de la Ortodoxie.
OPERA
e
În perioada de la Cyzic a scris:
- Epistole adresate lui Ioan Cubicularul
- Cuvânt ascetic
- Capetele despre dragoste
- Cele 100 capete despre cunoaștere.
În perioada dintre 626-634 scrie a doua grupă de texte:
- Despre Diferite locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie și Grigore
- Explicare la Tatăl Nostru
- Cele 200 capete despre teologie și iconomia întrupării
- Despre cunoaștere
- Quaestiones ad Thalasium
Extras de pe VIKIPEDIA