[patinina34]

11
[SIZE=5]Evanghelia din[/SIZE]
[SIZE=5]Duminica Samaritencei[/SIZE]
[SIZE=3](Ioan 4, 5-42)[/SIZE]

5. În vremea aceea a venit Iisus în cetatea Samariei, care se cheamă Sihar, aproape de satul care l-a dat Iacob fiului său, lui Iosif. 6. Şi era acolo puţul lui Iacob: iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, a şezut acolo la puţ, şi era ca la al şaselea ceas. 7. A venit o muiere din Samaria să scoată apă, zis-a ei Iisus: dă-mi apă să beau. 8. (Că învăţăceii lui se duseseră în cetate să cumpere bucate). 9. Deci muierea Samariteancă a zis Lui: cum Tu fiind Evreu, ceri de la mine să bei, muiere Samariteancă fiind: că evreii nu se ating de Samariteni. 10. Răspuns-a Iisus şi a zis ei: de ai şti darul lui Dumnezeu, şi cine este, care grăieşte ţie: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la dânsul şi ţi-ar fi dat ţie apă vie. 11. Grăit-a lui muierea: Doamne, nici vadră ai şi puţul este adânc, dar apă vie de unde ai. 12. Au doar Tu eşti mai mare decât Iacob, părintele nostru, care a dat nouă puţul acesta, din care şi însuşi a băut, şi feciorii lui, şi dobitoacele lui. 13. Răspuns-a Iisus, şi a zis ei: tot cine va bea din apa aceasta, va însănătoşi iarăşi: 14. Iar cine va bea din apa ce-i voi da eu lui, nu va însănătoşi în veci: ci apa care voi da lui, va fi în dânsul izvor de apă curgătoare în viaţa de veci. 15. Zis-a către dânsul muierea: Doamne, dă-mi această apă, ca nici să mă însănătoşesc, nici să mai vin aici să mai scot apă. 16. Grăit-a ei Iisus, mergi şi cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici. 17. Răspuns-a muierea, şi a zis Lui, n-am bărbat. 18. Grăit-a ei Iisus, bine ai zis, că n-ai bărbat, că cinci bărbaţi ai avut, şi acum pe care ai, nu-ţi este ţie bărbat, iată adevărat ai zis. 19. Grăit-a lui muierea, Doamne, văd, că prooroc eşti Tu. 20. Părinţii noştri în muntele acesta, s-au închinat: şi voi ziceţi, că în Ierusalim este locul, unde se cade a se închina. Grăit-a ei Iisus: muiere, crede-mă că va veni vremea, când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim vă veţi închina Tatălui. 22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, noi ne închinăm, căruia ştim, că mântuirea din Iudei este. 23. Ci va veni vremea şi acum este, când închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui cu Duhul şi cu adevărul, că şi Tatăl pe unii ca aceştia caută să se închine lui. 24. Duh este Dumnezeu, şi cine se închină lui, se cade să se închine cu Duhul şi cu adevărul. 25. Grăit-a lui muierea, ştim că va să vie Mesia, care se cheamă Hristos, când va veni acela va spune nouă toate. 26. Grăit-a ei Iisus: eu sunt cel ce grăieşte cu tine. 27. Şi atunci au venit învăţăceii lui şi s-au mirat, căci grăia cu muierea: dar nimeni nu i-a zis: ce cauţi sau ce vorbeşti cu dânsa. 28. Iar muierea şi-a lăsat vadra sa şi a mers în cetate şi a grăit oamenilor: 29. Veniţi şi vedeţi pe omul care mi-a spus mie toate câte am făcut, nu cumva acesta este Hristos. 30. Deci au ieşit din cetate şi veneau către dânsul. 31. Iar între acestea L-au rugat pe dânsul învăţăceii, grăind: Învăţătorule, mănâncă. 32. Iar el a zis lor, eu am mâncat bucatele, care voi nu ştiţi. 33. Iar Învăţăceii grăiau în sine, au doar i-a adus Lui cineva să mănânce. 34. Grăit-a lor Iisus, mâncarea mea este, ca să fac voia celui ce m-a trimis pe mine, şi să săvârşesc lucrul Lui. 35. Dar nu ziceţi voi că încă patru luni sunt şi secerişul va veni; iată grăiesc vouă, ridicaţi ochii voştri şi vedeţi holdele, că sunt albe şi aproape de seceriş. 36. Şi cel ce va secera, plată va lua, şi va strânge rodul în viaţa vecilor ca să se bucure dimpreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. 37. Că de aceasta este cuvântul cel adevărat, că altul este cel ce seamănă, şi altul care seceră. 38. Eu am trimis pe voi să seceraţi, unde voi nu v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor. 39. Iar din cetatea aceea mulţi au crezut într-însul din Samariteni, pentru cuvântul muierii care mărturisea, că mi-a spus mie toate câte am făcut. 40. Iar dacă au venit la dânsul samaritenii, l-au rugat pe dânsul, ca să petreacă la dânşii, şi petrecu acolo două zile. 41. Şi cu mult mai vârtos au crezut pentru cuvântul lui. 42. Iar muierii au zis: că de acum nu pentru vorba ta credem, că înşine am auzit şi ştim, că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii Hristos.