Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
...ar mai fi si sensul de ne-bun, adica un om care nu e bun, bun in sensul in care Dumnezeu ne vrea buni... Ca de-am fi buni, nu ne-ar certa Dumnezeu, nu?
|
foarte frumos zis, deci daca nu te consideri nebun, nu ai cum sa te foloseshti de mustrare ci ramai ca fariseul care a fost fara de rost la templu, caci nu s-a smerit ci s-a mandrit, shi astfel a pierdut timpul in care el trebuia sa devina bun, dar vazandu-se bun shi plin de sine, shi de vrednicie a scazut in ochii Domnului, in timp ce vameshul a crescut, shi astfel a plecat indestulat, pe cand fariseul s-a fost scos in deshert... chiar facand cele dupa tipic... ascultand... urmand... facand... dar nu se considera asha nebun ca shi fariseul ci se considera pe sine foarte bun...., dar n-avea marime de suflet shi de inima ci doar marime de sine... ca pentru aia le shi facea pe toate... dupa Dumnezeu... duhul minciunii maririi de sine.... shi al desfranarii ca sa ajunga shi el un fiu al faradelegii, ca shi totzi cei care pana la urma s-au razvratit, au urat, au trufit shi au hulit... ca apoi cine suporta adevarul cand shi-l va afla... ce a ajuns sufletul sau. Cine? nebunii-nebuni shi sfintzii, ca a lor este Imparatzia Cerurilor, v-am mai zis, ca noi ceilaltzi suntem buuuni dar invartoshatzi din pacate... ca fariseul ala pe care il huleshte toata lumea... dar ala nu-l cunoshtea pe Hristos, pe cand noi...