|
Înjurătura
Creat in 18.05.2011 11 voturi,
4 comentarii,
494 vizualizari
Unii oameni aud de când se trezesc la viaţă mai mult înjurături şi sudalme decât vorbe cuminţi. Mai apoi, când cresc, le vine foarte greu să vorbească altfel decât au învăţat. Şi totuşi, e bine să ţinem cont de faptul că fiecare cuvânt este urmaşul unei intenţii şi premergătorul unei acţiuni. De aceea nu e bine să aruncăm cuvinte rele.
E bine să ne obişnuim să spunem cuvinte bune şi frumoase. De ce? Pentru că aşa cum spunea cineva, dacă lucrezi cu miresme şi parfumuri, tu eşti primul care miroase frumos, iar dacă lucrezi cu gunoaie, tu eşti primul care pute. Ceea ce facem altora ne schimbă şi pe noi. E greu de scăpat de o obişnuinţă, dar nu e imposibil şi mai avem şi unele trucuri la care putem apela cu succes.
Am aflat de cineva, şofer profesionist de Bucureşti, care înjura mereu. Mediul, meseria, toate l-au adus în starea în care, la câteva vorbe scăpa şi câte o înjurătură. Până când, fiind şi instructor la o şcoală de şoferi, a trebuit să o înveţe pe o femeie cum să ţină „colacul” în mână. Doar că de fiecare dată când înjura, femeia aceea lua mâna de pe volan. Speriat, şoferul a certat-o şi a întrebat-o de ce face aşa ceva. A spus femeia că ea nu rabdă înjurături şi dacă mai înjură, ia mâinile de pe volan. „Şi ce să spun? Nu vezi ce fac ăştia pe lângă care trecem?”, a întrebat-o. „Păi, spune «Doamne miluieşte»”, i-a sugerat ea. Au mai parcurs câţiva metri şi cineva le-a tăiat calea. Şoferul a scos capul pe geam şi i-a strigat cu năduf: „Să te miluiască Dumnezeu, băi!”. Au trecut anii şi lumea a început să-l cunoască drept şoferul care striga în trafic „Dumnezeu să te miluiască”, în loc să înjure.
Nu e uşor să rupi o patimă, să dezrădăcinezi o obişnuinţă. E nevoie de multă stăpânire de sine, de multă voinţă. Uneori însă, cu puţină înţelepciune, reuşim să schimbăm doar puţin, ceea ce ne face rău, fără să fie nevoie să scoatem tot copacul din rădăcină. E ca şi când altoieşti un pom pădureţ cu o ramură dintr-unul roditor. Rădăcina rămâne aceeaşi, dar roada se face bună. E bine să învăţăm să ne folosim defectele în aşa fel încât să ne aducă roadă bună. E mult mai simplu şi mai eficient decât să încercăm să ne ştergem complet pentru a ne reinventa.
Cine poate smulge din rădăcină ca să sădească la loc, să facă. Iar cel care nu poate, să nu deznădăjduiască, pentru că avem fiecare cale de ieşire, oricât de multe smârcuri am avea împrejur.
O singura injuratura rostita in gand sau verbal, “arde” o multime de fapte bune pe care le-am facut in trecut.
Astfel, intre suflet si Dumnezeu se asterne o perdea de foc, prin care nu mai putem vedea curatia si prea-plinul virtutilor.
Furia ne cufunda cu repeziciune de iad.
Cand auzim pe altii ca rostesc injuraturi, sunt mai multe feluri speciale in care ne putem raporta la aceste incidente.
Toate exclud invinovatirea celor care injura.
Daca invinovatim, vom fi invinovatiti
- sa ne para rau pentru cei munciti de furie
- sa luam asupra noastra, pedeapsa ce se cuvine lor: "Doamne pedepseste-ma pe mine pentru injuraturile lor. Iar lor, da-le duhul blandetii si cumpatarii".
- sa vedem natura non-inerenta a injuraturii si suferintei
|
|
|
Inapoi catre Elena Elena's sondaje ;){kind=spacer}
Continut Inadecvat