Category:
Invataturi
Intre Dumnezeu si om sau intre ratiune si credinta .
Toata lumea e atirnatoare de Autorul ei . Pozitia omului in creatie e unica , suntem fapturile lui Dumnezeu , omul e un rezultat al creatiei divine , da suntem si realizarea noastra . Din cauza acestei stari de lucruri se aude adesea constatarea tragica ca : "n-am facut nimic" in viata . Aceasta e constatarea ca n-ai dat vietii tale sensul sau destinul ei . Noi nu suntem numai lucruri ca sa mergem in virtutea legilor necesitatii ; noi mai suntem si fiinte spirituale , inzestrate cu constiinta , si ca atare mergem in virtutea legilor libertatii . Ca atare cautam adevarul si ca atare Il cautam pe Dumnezeu .La portile sufletului omenesc Dumnezeu Isi inceteaza stapinirea : ii vrea iubirea .Aici El vrea sa fie primit din initiativa noastra . Prin urmare , la implinirea sensului sau destinului nostru in creatie suntem asteptati de Dumnezeu ca fapturi ale Sale , constiente de rudenia noastra cu El . Pentru orientarea noastra in lumea vazuta ni s-a dat credinta si un om ca model , Iisus . Noi trebuie sa realizam in noi aceasta icoana divina :stilul de a fi al lui Iisus . Fara acest fel de a fi , care atirna de toate deciziile noastre de fiecare zi , si de fiecare clipa , te constati un om fara sens , un om fara hrana in fata haosului care cauta sa te soarba in tragedia nefiintei-una din definitiile raului .
Sufletul Il recunoaste pe Tatal sau si I se alipeste .Dar fiind inchis intr-un trup , care apartine lumii acesteia , sufletul se alipeste si de lumea de afara , crezind ca intr-aceasta isi poate gasi linistea sa . Dar nu si-o gaseste , de aceea toata nevointa vietii calugaresti are aceasta ratiune de a fi : sa nu lase sufletul sa se alipeasca mai tare lumii vazute decit lui Dumnezeu .
Intreaga noastra fiinta trebuie sfintita , pentru a ne putea apropia de Dumnezeu . Dumnezeu face parte din destinul omului si e nelinistit sufletul nostru pina nu se odihneste intru Dumnezeu . Cind lipseste preocuparea de mintuire fiinta noastra e in pierzanie , care si ea , pierzania , amageste cu o "odihna". Ne-a adus Dumnezeu din nefiinta la fiinta , dar sa ne mintuiasca nu poate fara noi . Caci toate le poate Dumnezeu fara tine dar ca sa te mintuiasca din lumea aceasta nu poate fara tine . Nici tu nu te mintuiesti fara mina lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I intinzi si tu mina ta .
Cine nu vrea sa se mintuiasca? Sunt cei ce asculta de o vreja vrajmasa , care ii scoate din cale si , cu pofte pieritoare , ii incilceste in lume . Vraja aceea , a pacatului , cu vremea le slabeste mintea si in asa fel le-o intoarce ,incit ajung sa zica binelui rau si raului bine si din fiii lui Dumnezeu se fac vrajmasii lui Dumnezeu .
Dar s-a pogorit din Ceruri Samarineanul milostiv , Iisus Hristos . El e Cel ce ne-a facut datori sa stim : ce suntem , cine ni-s Parintii , de unde venim , ce-i cu noi pe-aicea si , intr-o lume cu viclene primejdii , cum sa ne purtam , cine ne cheama Acasa si cine ne intinde momele?-Ca de la cirma mintii atirna incotro pornim si unde sa ajungem .
Inapoi la blogul Lorica Mocanu, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fcrestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fuser%253DLorica21%2526blogentry_id%253D908&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
