Un crestin adevarat trebuie sa marturiseasca cu intreaga sa viata valorile autentice : credinta, pacea, dragostea, sa nu se opreasca la aspectul formal, care tine si el de trairea religioasa, dar nu este totul. Cea mai inalta virtute crestina este dragostea. Sa dobindim dragostea este, probabil, scopul pentru care am fost creati. Cind iti incepi si iti sfirsesti ziua cu rugaciunea, ca mod de comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, simti ca nu mai poti trai oricum : ca nu mai poti, ca nu mai trebuie sa urasti, sa gindesti urit, sa vezi urit. Cauti frumosul in toate. Il cauti in tine si in ceilalti. Sfintii reusesc sa nu mai vada nimic rau in cei din jur, pentru ca sunt atit de curati sufleteste, incit nu mai pot concepe existenta raului. Trebuie sa ne straduim asemenea lor, sa vedem binele, frumosul, sa luam din existenta  inconjuratoare ceea ce ne umple sufletul de bucurie, de pace. Sa culegem ca o albina numai nectarul.

   Rugaciunea pentru aproapele, pentru cel aflat in dificultate - poate bolnav, poate nefericit, rugaciunea pentru rude, pentru prieteni, dusmani, ne pune in rezonanta cu Dumnezeu si cu ceilalti. Este o forma de comunicare superioara. Cu cit ne vom ruga mai mult pentru ei , de fapt ne vom face bine noua insine. Numai impreuna ne putem mintui.

   Un crestin adevarat cauta pacea. Cearta, conflictul, ura, supararea nu vin de la Dumnezeu, si nici nelinistea, disperarea, invidia. Cind iti consacri viata Lui, se restabileste pacea, armonia in tine si in cei din jur.

   Sunt crestini care ,,alearga" de la o manastire la alta, in cautarea lui Dumnezeu. E o mare bucurie sa te aproprii de un loc sfint, sa respiri pacea lui, e adevarat ca locul este important in trairea religioasa, dar el nu este totul. Este exteriorul, iar ceea ce conteaza mai mult este interiorul. De multe ori ajungem acolo in speranta gasirii unei alinari, a unui refugiu pentru problemele cu care ne confruntam zi de zi, sau din motive de sanatate. Simti ca ai nevoie de cineva care sa-ti redea dragostea de viata, optimismul. Intr-adevar, uneori reusim sa ne gasim acolo pacea interioara, dar trebuie sa o ducem mai departe in familie, la serviciu- toata existenta noastra trebuie sa fie expresia iubirii divine. Sa-L simtim oriunde in exteriorul nostru, in petala fragila de floare, in zimbetul blind al unui copil, tot ce e frumos si pur e Dumnezeu. Dar, dincolo de toate, Dumnezeu e in noi, este sursa iubirii.

   Cind simti ca esti in pace cu tine si cu ceilalti, Dumnezeu e cu tine... cind simti nevoia sa daruiesti, chiar si un zimbet, dumnezeu e cu tine. Cind simti ca nu mai poti uri, cind simti ca nu mai poti lasa nimic urit sa te domine - nici un gind rau, nici o vorba indecenta; cind simti ca totul e -sau ar trebui sa fie- iubire, atunci Dumnezeu e cu tine.

     Intr-o istorioara repovestita de parintele Arsenie Boca aflam despre un pustnic numit Zosima, care pleaca intr-o zi in cautarea pamintului ,,Fericitilor". Ajuns acolo dupa incercariin cara Dumnezeu isi face simtita prezenta, reuseste sa-i intilneasca. Din spusele lor afla ca sunt o populatie desprinsa din semintia evreilor pe vremea prorocului Ieremia, ca traiesc pina la 800 000 de ani, cei mai multi in feciorie, ca maninca o singura data pe zi, la ceasul sase, cind pomii isi apleaca ramurile si ii lasa sa le culeaga roadele, ca ,,nu maninca piine coapta la foc si miere si nu beau vin si sichera", ca se roaga ziua si noaptea, ca nu au ,,vie, nici aratura, nici rucodelie", nu au ,,case, foc, cutit", traiesc sub asternutul pomilor. In Postul Mare pomii inceteaza sa le mai dea fructe, in schimb Dumnezeu le trimite mana din cer. Cind vine Pastele, pomii le ofera din nou roadele lor. Intre ei nu este decit dreptate, pace si liniste.

,,Fericitii" despre care se vorbeste in istorioara par a fi acei ,,blajini" din folclorul nostru, un popor de sfinti. Citind despre modul lor de viata, intelegem cum ar fi trebuit sa fie , de fapt , omenirea, si ce distanta ne desparte pe noi, cei de azi, de acei oameni. Daca fiecare din noi ar fi constient ca este o rotita intr-un ansamblu si ca, schimbindu-si modul de viata, i-ar putea influenta pe ceilalti, poate ca situatia ar putea fi salvata. ,,Daca te vei linisti, o mie de oameni in jurul tau se vor linisti" spunea Sfintul Serafim de Sarov. Sa cautam pacea, iubirea pentru Dumnezeu si pentru semeni. Sa fim pasnici si cumpatati in toate. Nu putem sa ne rupem de societatea in care traim, in schimb putem sa nu ne lasam ,,robotizati" si sa devenim niste fiinte capabile doar de actiune. sa ne dezvoltam cealalta latura a Eului , aspiratia catre divinitate, catre frumosul artistic, sa regasim natura cu linistea, pacea, echilibrul din ea. Sa facemsa patrunda in vietile noastre Lumina lui Hristos. Sa nu lasam nimic urit sau rau sa ne patrunda in suflet. O filosofie de viata care, chiar daca nu ne face in mod obligatoriu sfinti, ne poate apropia totusi de modul lor de viata.

   ,,Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire" ( 1 Ioan 1:9 )

Modul cel mai potrivit pentru a porni pe drumul care duce catre iertare, este a-ti asuma total si personal toata responsabilitatea pentru problemele tale. Spune doar atit : ,, Doamne sunt vinovat si am nevoie de iertare ". Aceasta formula au folosit-o si cei din Iuda pentru a dobindi iertarea lui Dumnezeu. Dupa ce s-au uitat inapoi la actiunile savirsite, ei si-au insusit pacatele si au recunoscut ca pentru ceea ce au facut merita sa fie judecati si sa primeasca pedeapsa, nu sa fie iertati.

Dar cind s-au intors la Dumnezeu cu sinceritate, umilinta si pocainta, Dumnezeu i-a iertat ! Pentru faptele pe care le-am savirsit si noi meritam pedeapsa lui Dumnezeu. Dar cu toate acestea putem beneficia de iertare. Pentru ca Dumnezeu este in acelasi timp atit dreptate cit si dragoste, de aceea si noi putem avea parte de har si iertarea pe care n-o meritam. Acest adevar este subliniat de apostolul Ioan care ne spune ca : ,, Daca ne insusim responsabilitatea pentru savirsirea pacatelor comise si le marturisim inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne iarta si ne curata de orice nelegiuire ".

Dumnezeu ne-apromis pri Cuvintul Sau ca toti cei ce-si vor marturisi pacatele vor fi iertati si curatati de orice nelegiuire. Cind iti insusesti responsabilitatea pentru pacatele savirsite si le marturisesti inaintea lui Dumnezeu, primesti o iertare deplina.

    Astazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvintul umilinta. In sine, umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate ,,a fi simplu" inseamna ,,a fi umil". Omul modern asociaza umilinta cu o povara, ca o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, ate darui a face sacrificii...a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate.

   O fiinta care iubeste intelege, se sacrifica, este deja mingiiere pentru cel oropsit, lumina pentru cel ratacit, popas pentru cel ostenit. Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili, ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa fie liber, ca a fi fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers.

   A fi simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune : ,, Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund".

Iubirea inlatura suferinta, poate transcende si aduce fericirea.Toate marile religii ale omenirii propovaduiesc iubirea ca fiind cel mai inalt mesaj, cea mai inalta forma a conditiei umane. Acesta este mesajul lui Iisus, al lui Rumi, Budha, Ghandi, Ramakrishma. Toti spun acelasi lucru. In orient se spune ca iubirea arde karma iar in occident ca ea depaseste conditia umana. Dar ce are iubirea de a face cu aceasta? Cind ea apare conditia umana obisnuita ia sfirsit. Toate preocuparile ce ne ghidau pina atunci viata, trec pe un loc secundar, primesc mai putina energie. Chiar daca continua sa existe, iubirea este cea in care acum constiinta se dizolva. Judecata se schimba. Starea interioara se schimba. Apare candoarea.

Daca nu ai facut-o niciodata, acum vei realiza ca arunci miezuri la pasarele, ca mingii un ciine vagabond care dintr-o data iti este drag. Perceptia asupra lumii din jurul tau se schimba, devii un Mare Suflet, iar starea aceasta curge prin tine. Ceva armonios, blind, fascinat, cald, poate fi o opera de arta, un loc minunat in natura sau prezenta unei fiinte umane. Iubirea este expresia armoniei frumusetii si perfectiunii universale, de aceea nu apare in dezordine, in haos. Ceva armonios si deosebit poate trezi iubirea din noi, facind-o sa se reverse in exterior. Cele mai mari sacrificii in istoria umanitatii au fost facute din iubire : Iisus s-a sacrificat din iubire pentru oameni; Orpheu, coborind in infern dupa Euridiche; Rada care a fost gata sa intre in infern pentru Krishna, doar pentru a-l salva de o durere; Divina Comedie nu ar fi fost scrisa fara existenta lui Beatrice care l-a inspirat atit de profund pe Dante. Cind iubirea apare, poetii scriu, cintaretii cinta,pictorii picteaza si toate acestea devin capodopere care scot in evidenta nebanuita si misterioasa iubire. De aceea arta facuta in iubire vindeca. Doar o traire afectiva face trecerea de la stiinta la mistica, de la comunicare la comuniune. Caldura sufleteasca invie, creeaza forme si da viata infinitelor entitati ce alcatuiesc iniversul. Fara acea caldura sufleteasca cunoasterea ar deveni expunere si nu experienta. Cind sufletul se deschide, atunci, se deschide intreg universul. Fara iubire universul poate fi conceput dar nu si experimentat.

Sensul cuvintului latinesc ,, A-mor (fara moarte) este iubirea. El desemneaza tocmai faptul ca iubirea ramine dincolo de moarte, ca ea este cea care transcede iar tot ce este iluzoriu, isi pierde valoarea. A iubi inseamna a renunta la tine, la egoul tau, este un sacrificiu, cuvint din latinescul ,,sacrum-facere" - orice sacrificiu este o fapta sacra.

Acolo, atunci apare iubirea.

   Parintele Arsenie Boca si Dreptatea Divina -- ,, Legea nestramutata a dreptatii lui Dumnezeu aduce peste capul tau ce ai adus si tu peste capul aproapelui tau; Ce ai facut ti se va face; ce ai zis ti se va zice; ce incarci pe altul ai sa duci si tu. Cind dreptatea lui Dumnezeu se intoarce asupra noastra a sosit vremea de plata sau ispasire. Ispasirea nu-i o pedeapsa de la Dumnezeu, ci un mijloc de inteleptire, o indreptare mai aspra. Iar fiindca dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpana intre fapta si rasplata, putem vorbi chiar de legea dreptatii,ca o lege milostiva, prin care ne curatim de petele faptelor rele. In vremea ispasirii, cind vin asupra noastra strimtorile, daca le rabdam de buna voie, neumblind cu ocolire, ne ajuta Dumnezeu; iar de nu vrem sa primim cele ce vin peste noi, ca nu le intelegem, nu ne ajuta Dumnezeu, desi El ar fi vrut. Dumnezeu nu pedepseste toata rautatea tuturor, aici, si numaidecit; precum nici nu slaveste bunatatea tuturor, aici, si numaidecit. Chiar daca ar face asa, atunci si oamenii ar face binele de frica; mintuirea ar fi de sila, iar nu o fapta a libertatii si a dragostei. Apoi, daca repede ar pedepsi tot raul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o masura omeneasca sau cel mult ingereasca, si ne-ar da sa intelegem ca se teme de rau si-si apara stapinirea - cum facoamenii. Ci tocmai pe faptul ca ingaduie railor sa-si faca de cap, si-i lasa pe oameni neinfricati de pedeapsa naprasnica, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistita asupra raului - atotputernicie asupra careia, prin virtutea credintei, stam linistiti si noi, primind palmele si scuiparile raului, ca pe niste marturii ale neputintei aceluia, in fata atotputerniciei lui Dumnezeu, care ne intareste cu linistea Sa. Cu aceea ca nu pedepseste rautatea numaidecit, ii intinde ispita puternica, sa se desavirseasca si ea, spre pedeapsa sigura in ziua judecatii. Iar daca, totusi, uneori pedepseste naprasnic vreo faradelege, o face ca sa mai puna friu rautatii intre oameni, si mai ales sa nu acada in credinta incepatorii, ori ca nu rasplateste, fie binele, fie raul, un lucru e sigur: ca vine o rasplata sigura si vesnica si ca biruieste binele asupra rautatii. Apoi, prin rabdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu, sfarima mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vazute si nevazute. Cind cineva, cu faptele sale pacatoase, cade din dragostea Tatalui sau, da de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, il va readuce la cale cu sila. Ii da si timp, doar va simti sa vina de buna voie; daca insa nu baga de seama, ii ia si timpul si cade fara de veste urmarit de dreptate "

     ,, A avea o minte luminata de ratiune este virtutea cea mai mare, si intelepciunea este a grai adevarul si a lucra conform naturii ascultind de glasul ei. (Heraclif din Efes)

   Lumea in care traim ia forma starilor si emotiilor pe care noi le exprimam, creind universul nostru launtric. Calitatea destinului nostru, starea sanatatii sau durata fericirii este consecinta caracterului nostru. Caracterul este format din obiceiuri, reflexe, tendinte iar acestea vin din continutul gindurilor noastre. Stresul, agitatia, nelinistea nu sunt decit rezultatul unei gindiri haotice. Propriul destin poate fi schimbat gindind pozitiv. Iata ce spune un mare maestru indian Swuami Shivananda :

Omul seamana un gind si culege o actiune

Omul seamana o actiune si culege un obicei

Omul seamana un obicei si culege un caracter                                         

Semanind un caracter el culege un destin

Cunoscind acest mecanism poti intelege mult mai usor de ce nefericirea este o stare care patrunde in toate actiunile celui care o genereaza sau o intretine prin ginduri. Cind esti pozitiv nu poti fi negativ si nimic din starile negative nu te pot atinge pentru ca tu nu le atragi. Se spune despre unii oameni ca atrag ghinionul orice ar face. E pura intimplare ? Daca privesti mai atent vei putea observa ca acesti oameni au un comportament preponderent negativist. In prezenta unui om care se crede invins nu te poti simti in siguranta. Oricit ar pierde, prin atitudinea de invingator si plin de incredere omul poate oricind sa reuseasca. Mircea Eliade spunea : ,,Nu sunt pierdute decit acele batalii care nu s-au dat niciodata", lasind sa se inteleaga ca in actiune nu exista cistig sau pierdere ci doar experienta, cunoasterea ceea ce inseamna deja un mare cistig.

   Cuvintele nu doar reflecta realitatea, ele o si creeaza; vorbind poti insufla cuiva dorinta de a minca ceva anume, poti crea imaginea muntelui sau a marii, trezind astfel unei persoane dorinta de a face o excursie. Imediat ce a fost rostit un cuvint, el da o comanda creierului si acesta o executa. Creierul este translatorul intentiilor noastre, prelucreaza si inmagazineaza toate informatiile pe care le primeste din exterior : imagine, informatii auditive sau informatii legate de miros, gust de simtul tactil.

Cuvintele au incarcatura energetica, ele vibreaza anumite note, creind sunete, vibratii placute sau neplacute; este bine sa folosim doar cuvintele care ne plac. Cu ajutorul cuvintelor se pot face vindecari miraculoase; repetarea unor cuvinte precum bine, sanatos, vioi, puternic, are un efect benefic asupra sanatatii noastre fizice si psihice, conducind, in multe cazuri la o insanatosire grabnica. Aceste cuvinte creeaza o autosugestie la care creierul raspunde si comanda inceperea luptei pentru refacerea organismului.

--Functia creierului poate fi activata prin cuvintul Soare sau Dumnezeu;

--Dumnezeu-Tatal deschide functia sistemului glandular(boli ale creierului sau ale glandelor au legatura directa cu divinitatea)

--Iisus-Fiul actioneaza pe sistemul nervos central si simturi;

--Cautare deschide functia sistemului limfatic;

--Rugaciune deschide functia sistemului respirator;

--Curatenie actioneaza sistemul osos

--Credinta pune in vibratie tendoanele si ligamentele;

--Puritate reface sistemul circulator;

--Ispita este stomacul; bila este Cel rau; pacatul este sexul; minciuna pancreasul;

--Puterea reface muschii;

--Mintuirea deschide sufletul;

--Adevarul curata canalele energetice.

Sintagma Sfinta-Treime, fiind formata din vibratia cuvintelor rugaciune, credinta si curatenie, va actiona atit asupra tendoanelor, cit si a legaturii dintre sistemul respirator si cel osos.

Sintagma piinea noastra cea de toate zilele nu se refera la mincarea propriu-zisa, ci la cultura spirituala, prin ea se actioneaza asupra zonei creierului in care este plasata memoria.

Toate cuvintele mentionate aduc viata. Trebuie doar sa le folosim, iar rugaciunea in care le regasim ar fi urmatoarea : ,, Dumnezeu Tatal si Iisus Fiul ma ajuta saCaut prin Rugaciune Curatenia, Puritatea, Credinta, Imparatia si Puterea lui, Mintuirea si Mila Lui, Adevarul, Piinea noastra cea de toate zilele, Minunea din mine, Bogatia sufletului, Bucuria de a trai Sanatos, precum in Cer asa si pe Pamint si fereste-ma de Pacat, Ispita, Minciuna si de Cel rau, Binecuvinteaza-ma si Sfinteste aceasta Rugaciune, spre Libertatea divina, asa sa fie (Amin)

Pronuntind cuvinte urite, putem sa ne facem rau singuri, atentie, ele nu trebuie transmise celor din jurul nostru. Cuvintele primesc o forta suplimentara cu cit le constientizam mai mult si cu cit este mai puternica trairea noastra atunci cind le rostim.

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati.

Un tinar se apropie intr-o buna zi si il intreaba :

- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati ?

Batrinul ii raspunse printr-o intrebare :

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii ?

-Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.

-Asa sunt si locuitorii acestei catati, raspunse batrinul.

Putin dupa aceea, un alt tinar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare :

- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati ?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare :

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii.

- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.

- Asa sunt si locuitorii acestei cetati.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cind cel de-al doilea tinar se indeparta, se intoarse spre batrin si ii zise cu repros :

- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane ?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.

Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decit ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Intr-o zi, Petru a gasit o harta pe care era marcat drumul catre o comoara inestimabila. ,,Voi gasi aceasta comoara si asa, voi avea parte si de ceva aventura!" exclama el.

Si iata, ca porni la drum. Si merse, ce merse, si ajunge la o padure. Acolo l-a intilnit pe Leu, pe care il intreba : ,,Esti suficient de puternic si curajos pentru a veni cu mine la o vinatoare de comori? Leul accepta propunerea lui Petru si il insoti pe acesta la drum. Padurea era foarte deasa si intunecoasa, iar lui Petru i se facu frica insa , cu Leul linga el reusi sa o strabata pina la capat.

Cind cei doi ajunsese la poalele unui munte, il intilnira pe Vultur. Ai o vedere excelenta si poti sa ne alarmezide pericole. Nu doresti sa vii cu noi?, suntem in cautarea unei comori, il intreba Petru. Vulturul accepta propunerea facuta de Petru si ii insoteste pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau sa il strabata era foarte inalt si stincos. Leul aluneca, insa petru a fost suficient de iute sa ii dea o mina de ajutor si sa il traga sus. Vulturul, cu privirea lui ascutita, era foarte atent la fiecare pas pe care il faceau cei doi tovarasi de drum.

Curind au ajuns in valea din josul muntelui, unde au intilnit-o pe Oaie. ,,Vei dori sa ne insotesti in cautarea unei comori si sa ne tii de cald cind ne este frig?", o intreba Petru pe Oaie. Aceasta accepta propunerea lui Petru si astfel, pornira toti la drum. Un vint rece strabatu intreaga pajiste iar toti se ingramadira linga Oaie, ca sa le tina de cald.

Apoi cei patru ajunsese, in final, in desert unde se intilni cu Camila. ,,Esti numita oaia desertului", ii spuse Petru acesteia. ,,Ne vei ajuta sa strabatem intregul desert si sa ne insotesti in calatoria noastra, in cautarea comorii?" Zis si facut. Camila accepta propunerea lui Petru si astfel ca el, Oaia si Leul se urca pe ea, iar impreuna si fericiti strabat intreg desertul cu Vulturul deasupra lor.

Cei cinci ajung in cele din urma linga ocean unde o intilnesc pe Broasca Testoasa de mare. ,,Suntem in cautarea unei comori si ne gindeam daca ne poti ajuta sa strabatem oceanul?" intreba Petru. Broasca le raspunse afirmativ si astfel ca pornira toti la drum.

Valurile puternice aproape ca ii ineca, insa Broasca Testoasa ii indrepta cu dibacie catre tarm, unde ii astepta Bufnita.

Aceasta le vorbi cu intelepciunea ei straveche, spunindu-le : ,,Felicitari, ati gasit comoara",

,,Unde este?" exclama toti surprinsi.

,,Impreuna ati strabatut padurea, ati urcat muntele, ati infruntat valea, ati intimpinat cu curaj desertul si ati traversat oceanul. Niciodata nu ati fi reusit unul fara celalalt".

Toti s-au uitat unul la celalalt si au realizat ca Bufnita avea dreptate ! Toti au gasit PRIETENIA !..

Si intradevar, au gasit cea mai de pret comoara.

Prietenia este un lucru minunat, este strins legata de ,,a imparti"- prietenii impart aproape totul, experientele lor, fie ca sunt bune fie ca sunt rele, bucuriile si tristetile ; de ,,altruism"- prietenii au grija unii de altii ; si de ,,sprijin si grija"- prietenii sunt mereu impreuna atunci cind au nevoie unii de altii ;  suportul vine sub diferite forme, insa suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Si atunci, construirea si mentinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine rasplatite proiecte ale vietii noastre.

Ce inseamna prietenia si care este importanta ei in viata noastra? Oare am putea trai fara ea, singuratatea ne-ar putea fii un bun tovaras pe parcursul vietii noastre?

Prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim noua insine.

Tu, ai putea trai fara prieteni?......

Copilul ishi privea bunicul scriind o scrisoare . La un moment dat, intreba :

- Scrii o poveste care ni s-a intimplat noua ? Sau poate o poveste despre mine ?

Bunicul se opri din scris, zimbi shi-i spuse nepotului :

-E adevarat, scriu despre tine . Dar mai important decit cuvintele este creionul cu care scriu . Mi-ar placea sa fii ca el, cind vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta .

-Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viatza mea !

- Totul depinde de felul cum priveshti lucrurile . Exista cinci calitatzi la creion, pe care daca reusheshti sa le mentzii, vei fi intotdeauna un om care traieshte in buna pace cu lumea.

PRIMA  CALITATE : potzi sa faci lucruri mari, dar sa nu uitzi niciodata ca exista o Mina care ne conduce pashii . Pe aceasta mina o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintzei Lui .

A  DOUA  CALITATE : din cind in cind trebuie sa ma opresc din scris shi sa folosesc ascutzitoarea . Asta inseamna un pic de suferintza pentru creion, dar pina la urma va fi mai ascutzit . Deci sa shtii sa suportzi unele dureri pentru ca ele te vor face mai bun .

A  TREIA  CALITATE : creionul ne va da voie sa folosim guma pentru a shterge ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentzinem pe drumul drept .

A  PATRA  CALITATE : la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior . Tot asha ingrijeshte-te de ce se intimpla inlauntrul tau .

Si in sfirshit  A  CINCEA  CALITATE a creionului : lasa intotdeauna o urma . Tot asha, sa shtii ca ceea ce faci, in viatza va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii conshtient de fiecare fapta a ta .

                              ( Paulo  Coelho )

Intr-o zi de vara, un grup de broscutze se plimbau vesele printr-o padure si la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o groapa foarte adinca. Toate celelalte broscutze s-au strins in jurul gropii si priveau cu mirare la adincimea acesteia. Erau convinse ca cele doua broscutze nu aveau nici cea mai mica shansa sa iasa de acolo.

Suntetzi ca shi moarte, nici nu are rost sa va chinuitzi, este prea adinca groapa, opritzi-va ca saritzi degeaba... erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele doua broscutze incercau sa sara din rasputeri pina cind, in cele din urma, una dintre broscutze a dat crezare vorbelor si a renuntzat, cazind jos de oboseala si murind.

Cealalta broscutza insa, a continuat sa sara cit de tare o tzineau piciorushele. Cele de pe margine strigau la ea sa se opreasca, sa-shi curme suferintza, mai bine sa moara. Ea, dimpotriva, sarea tot mai sus shi tot mai tare shi... iata-o ca a reushit !

Broscutzele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare shi au intrebat-o fara nici o ezitare : ,,Nu ne-ai auzit ? Noi totzi tzi-am spus sa renuntzi dar tu in schimb ai tot continuat ! Cum ai reushit sa ieshi din groapa aceasta atit de mare ?

Bineintzeles, broscutza era surda . In tot acest timp ea a crezut ca prietenele ei o incurajau.

Aceasta povestire ne poate invatza doua lectzii :

-- o vorba de incurajare pentru cineva care este la pamint poate sa il ajute sa se ridice si sa o scoata la capat, sa razbeasca in cele din urma chiar daca pare ca nu mai are nici o shansa;

--o vorba distructiva pentru cineva care este la pamint poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a ,,muri", o lovitura de gratzie care i-ar grabi sfirshitul.

Puterea vorbelor... citeodata este atit de greu de intzeles cum o vorba incurajatoare poate sa mearga chiar asha de departe . Oricine poate spune vorbe ce tind sa ,,jefuiasca" pe altcineva de a continua in momente dificile . Fii atent la ceea ce vorbeshti, ofera-le celorlaltzi ce traverseaza calea ta numai vorbe de bine.

In Evanghelia dupa Luca scrie :

Dar Petru a spus ,, Omule, nu stiu despre ce vorbeshti". In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocosh a cotcodacit, iar Domnul s-a intors shi a privit spre Petru... iar Petru a ieshit afara shi  a plins.

M-am intzeles intotdeauna bine cu Domnul . Conversez tot timpul cu El, ii multzumesc, ii implor adevarul .

Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreshte sa-L privesc in fatza...Iar eu nu pot . Chiar si cind ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cind simt ca el ma priveshte direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatzie nerostita in ochii Sai, pentru vreun pacat nemarturisit . Sau poate vreo cerere: poate ca ashteapta ceva de la mine .

Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi ! Nu exista nici o acuzatzie, nici o cerere . Singurul mesaj pe care il puteam citi in ochii Lui era ,,Te iubesc".

La fel ca shi Petru, am ieshit afara si am plins.

(Anthony de Mello, Cintecul pasarii)

Cind te-ai trezit in aceasta dimineatza te-am observat

si am speratca imi vei vorbi, chiar si numai citeva cuvinte,

cerind parerea mea sau multumindu-mi

pentru un bine care tzi s-a intimplat;

insa am vazut ca erai foarte ocupat pentru a gasi hainele potrivite

cu care sa te imbraci pentru a merge la serviciu.

Am continuat sa astept inca, in timp ce fugeai prin casa

pentru a te imbraca si aranja, eu stiam ca ai fi avut timp

chiar si numai un minut a te opri si a-mi spuna ,,salut"

insa erai prea ocupat.

Pentru aceasta am deschis cerul pentru tine

l-am umplut de culori pentru a vedea daca asa ma vei asculta;

insa nici de aceasta n-ai tinut seama.

Te-am observat in timp ce te indreptai spre locul de munca

si te-am asteptat rabdator toata ziua.

Cu toate lucrurile pe care le aveai de facut,

presupun ca tu ai fost prea ocupat pentru a-mi spune ceva.

Cind te-ai intors acasa am vazut oboseala ta,

si m-am gindit sa te ud putzin

pentru ca apa sa-tzi indeparteze stresul.

Ma gindeam sa-tzi fac o placere asa tu puteai sa te gindesti la

mine,

dar te-ai infuriat si ai ofensat numele meu,

eu doream mult ca tu sa-mi vorbesti,

era mult timp de cind nu mi-ai vorbit.

Dupa aceea ai deschis televizorul, eu am asteptat cu rabdare,

in timp ce priveai la televizor ai cinat,

insa ai uitat din nou sa vorbesti cu mine,

nu mi-ai adresat nici un cuvint.

Am vazut ca erai obosit si am intzeles dotintza ta de silentziu

si asa am intunecat splendoarea cerului, am aprins o candela;

cu adevarat era foarte frumos, dar tu nu erai interesat a o vedea.

in momentul in care te-ai culcat cred ca ai fost distrus.

Dupa ce ai zis noapte buna familiei tale

ai cazut pe pat si imediat ai adormit.

Am insotzit somnul tau cu o muzica,

animalele mele nocturne s-au luminat, dar nu era important,

poate tu nici nu-tzi dai seama ca eu sunt mereu aici pentru tine.

Am mai multa rabdare decit itzi potzi imagina.

Mi-ar placea insa sa te invatz sa ai rabdare cu altzii.

Te iubesc mult de aceea ashtept in fiecare zi o rugaciune.

Sa shti ca peisajul pe care il fac e numai pentru tine.

Bine, te trezeshti din nou eu sunt inca odata aici si ashtept

Fara nimic altceva decit iubirea mea pentru tine,

sperind ca astazi tu vei putea sa-mi dedici putzin timp.

                  O zi buna......

(Tatal tau : Dumnezeu)

   O familie a primit de la o ruda in virsta o casa intr-un cartier foarte linistit . Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau citeva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cit mai bine locuinta .

   In prima dimineata cind au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in virsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon .

  - Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon? Pina si eu stiu sa spal mai bine decit ea ! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face ! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca...

   Mama a privit la doamna in virsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvint .

   Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare .

   Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazind ca vecina sa intindea pe sirma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale :

  - Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face !

   Mama s-a uitat zimbind la ea si i-a raspuns :

  - Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decit tine si am spalat geamurile casei noastre !

   Si in viatza se intimpla de multe ori la fel... Totul depinde de cit de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti .

   Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatzam sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intimpla in jurul nostru . Atunci am reusi in sfirsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti...

     Intr-o zi un profesor intzelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai :

  - De ce tipa oamenii cind sunt suparati ?

   - Tzipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

   - Dar de ce sa tzipi atunci cind cealalta persoana e chiar linga tine? intreba din nou inteleptul.

   -Pai, tzipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou :

   - Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multzumi pe intelept . Atunci el ii lamuri :

   Stitzi de ce tzipam unul la altul cind suntem suparatzi? Adevarul e ca, atunci cind doua persoane se cearta, inimile lor se distantzeaza foarte mult . Pentru a acoperi aceasta distantza, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt . Cu cit sunt mai suparatzi, cu atit mai tare trebuie sa strige din cauza distantzei si mai mari .

   Pe de alta parte, ce se petrece atunci cind doua fiintze sunt indragostite? Ele nu tzipa deloc . Vorbesc incetishor, suav . De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate . Distantza dintre ele este foarte mica . Uneori, inimile lor sunt atit de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar shoptesc, murmura . Iar atunci cind iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa shopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se intzeleg . Asta se petrece atunci cind doua fiintze care se iubesc, au inimile apropiate .

In final, intzeleptul concluziona, zicind :

   - Cind discutatzi, nu lasatzi ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostitzi cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distantza va fi atit de mare, incit inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere .

      TE  IUBESC = recunosti totul in legatura cu tine si ca esti vrednic de atit de multa iubire de sine, cita poti tu manifesta.

     IMI  PARE  RAU = iti ceri iertare tie insuti, deoarece, ca un creator constiincios al vietii tale, daca ai devenit constient de negativitate, tu esti acela care a creat-o; aceasta cainta nu este o blamare, ci, mai degraba, o recunoastere a opozitiei pe care ai permis-o in existenta ta.

     TE  ROG, IARTA-MA = din nou, te ierti, nu pe oameni sau circumstantele care au adus aceasta negativitate in viata ta. TU, esti si oamenii si circumstantele; toate esti TU.

     MULTUMESC = simpla recunostinta; iti multumesti tie insuti, nu numai ca ai adus, pentru inceput, opozitia in viata ta, dar si pentru ca, acum, ti-aipermis oportunitatea de a curata negativitatea, lasind-o sa plece, stergind-o , efectiv, din viata ta.

Cu multi ani in urma, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incintator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

   Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul, dar totul a fost in zadar. Si cu cit incercau mai mult, cu atit erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit.

   Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus : Domnule, la fel ca tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi? Inteleptul, vazind simplitatea si puritatea copilului, i-a zis : In realitatesunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt : mintea mea si inima mea si marele secret nu este altceva decit o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii :

PRIMUL  PAS este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa-i fi recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intimpla.

AL  DOILEA  PAS este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi, cind te trezesti si inainte sa adormi trebuie sa spui : ,,sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge". Acest pas se cheama autostima ridicata.

AL  TREILEA  PAS este sa pui in practica totceea ce spui ca esti, si, daca tu gindesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gindesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gindesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gindesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pina cind le vei obtine. Acest pas se cheama motivare.

AL  PATRULEA PAS este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobindi pe a ta.

AL CINCILEA  PAS este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu... iarta si uita! Stiu ca e greu, dar nu imposibil.

AL  SASELEA  PAS este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, miine vei pierde ceva de mai mare valoare.

AL  SAPTELEA  PAS este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamintului au dreptul sa fie respectate si iubite.

AL  OPTULEA  PAS si ultimul : trezeste-te intotdeauna cu un suris pe buze si observa imprejurul tau, cautind sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gindesti ca nu vei primi nimic in schimb; cind privesti pe cineva, descopera-i calitatile sale.

   ,, Secretul fericirii se afla in fiecare, cauta-l in interiorul tau si-l vei descoperi "

  ,, M-am uitat, si sculindu-ma, am zis mai marilor, dregatorilor si celuilalt popor : Nu va temeti de ei ! Aduceti-va aminte de Domnul cel mare si infricosat, si luptati pentru fratii vostri, pentru fii vostri si fetele voastre, pentru nevestele voastre, si pentru casele voastre. Neemia 4;14

   Emotiile si frica sunt deosebit de puternice, fiindca ne pot determina sa facem lucruri pe care nu le-am putea face in conditii normale sau sa ne blocheze pentru a nu mai putea implini lucrurile care ar trebui sa le facem.

   Neemia si ceilalti lucratori care construiau zidul Ierusalimului au fost amenintati cu moartea. Aceasta amenintare ar fi trebuit sa ii umple de teama si sa-i impiedice sa-si continue lucrarile incepute.

   Dar, Dumnezeu nu doreste ca urmasii Lui sa fie paralizati de frica. Insusi apostolul Pavel ne spune : ,,Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" 2 Tim,117.

   Prin aceasta declaratie intelegem ca teama nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satan, iar un copil al lui Dumnezeu poate sa invinga teama fiindca i s-a dat un duh de putere.

   Prin versetul biblic, Neemia ne arata ca invingem teama atunci cind ne amintim de Domnul. De aceea cind iti este frica, adu-ti aminte de Dumnezeu.

   Adu-ti aminte de credinciosia Lui, de bunatatea Lui si de faptul ca El este turnul tau de scapare si scutul care te apara de orice rau. Daca sunt lucruri care te fac sa tremuri de teama, aminteste-ti ca Dumnezeul pe care il slujim este mare si atotputernic si nu va ingadui ca sa ti se clatine pasii si nici sa ti se intimple nimic rau.

   ,,Doamne, da-mi puterea de a da la o parte frica si indoiala pentru a putea sa aud limpede ghidarea Ta".

Alege sa iubesti si nu sa urasti

Alege sa zimbesti si nu sa te incrunti

Alege sa zidesti si nu sa darimi

Alege sa perseverezi si nu sa renunti

Alege sa lauzi si nu sa birfesti

Alege sa vindeci si nu sa ranesti

Alege sa oferi si nu sa iei

Alege sa actionezi si nu sa amini

Alege sa ierti si nu sa te razbuni

Alege sa te rogi si nu sa disperi

Alege sa-ti folosesti puterea de a alege.