Când mulţi preoţi zic că, mai mult ca "Apocalipsa"
trebuie sa ne preocupe "apocalipsa" personală, adică sfârşitul
nostru personal, eu zic că nu au dreptate, căci pentru un creştin
adevărat, mântuirea aproapelui trebuie sa treacă înaintea mântuirii
sale personale, urmând exempul lui Moise: "Rogu-mă acum, de vrei
să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iarde nu, şterge-mă şi pe
mine din cartea Ta, în care m-ai scris!".
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din depărtare,
osteniţi de moarte, se opreau din zbor.
2. Am început să urc şi să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veşnicie şi cereşti palate
şi picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat ţipătul de moarte
şi m-am oprit la zidul dintre nori:
“Te cheamă veşnicia, urcă mai departe,
ţi-e milă acum de porumbeii călători?”
4. M-am oprit şi m-am prăbuşit în iad,
simţeam pământul alergând spre mine,
apoi un foc şi-am început să ard
şi n-am mai ştiut de e rău sau bine.
5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
şi-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ţinea în palme porumbeii călători.
Inapoi la blogul Gavriil Stiharul, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fcrestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fuser%253DPelerinulGAVRIIL%2526blogentry_id%253D2791&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
