Cele cinci „masti"
„Iubirea / este izvorul vietii care daruieste nemurirea. / Este ceea ce numim / Apa vietii.
Vino în aceasta apa / Mergi pe ea / Sa vezi ca fiecare strop / Este el însusi întregul ocean." - Rumi
Mastile care corespund unui numar de cinci „rani" importante pe care ni le cream de-a lungul vietilor, au fost descrise de Lise Bourbeau în cartea sa „Cele cinci rani care ne împiedica sa fim noi însine". În aceasta lucrare, autoarea afirma: „rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mâna de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai îngrijit-o cum trebuia. Ai preferat sa o bandajezi pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul mastii. Când cineva te ia de mâna cu dragoste, iar tu tipi: „Au! Ma doare!", poti sa îti imaginezi cât de surprins este celalalt. Oare chiar a vrut sa te doara? Nu, deoarece daca tu suferi atunci când cineva te atinge pe mâna, este din cauza faptului ca tu esti cel care a hotarât sa nu îsi îngrijeasca rana. Iar celalalt nu este responsabil de durerea ta. De fiecare data când ne simtim raniti, egoul nostru este cel care vrea sa credem ca celalalt este raspunzator. Practic, încercam sa gasim un vinovat. (pierdere inutila de energie…) Cu cât acuzam mai mult, pe sine sau pe ceilalti, cu atât se repeta mai mult aceeasi experienta. Acuzarea nu serveste decât la producerea de nefericire oamenilor. În timp ce, daca privim cu compasiune partea umana care sufera, evenimentele, situatiile si persoanele vor începe sa se transforme."
În continuare vom reda caracteristicile personalitatilor, mastile corespunzatoare ranilor, precum si ranile de care suferim, asa cum sunt descrise în lucrarea amintita.
Fugarul- rana de respingere
Dependentul – rana de abandon
Masochistul – rana de umilire
Dominatorul – rana de tradare
Rigidul – rana de nedreptate
Fugarul – rana de respingere
„Stii ce esti? /Esti un manuscris al unei scrisori divine, /Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este în afara ta. /Priveste în tine; /Tot ceea ce vrei sa fii /Esti." - Rumi
Respingerea este o rana foarte profunda, deoarece cel care sufera din cauza ei se simte respins în fiinta lui si mai ales în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viata noastra pentru a ne arata cât de mult ne respingem pe noi însine. Aceasta rana apare foarte devreme în viata unei persoane – înca de la nastere sau chiar înainte de a se naste. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau parintii. Din momentul în care bebelusul începe sa se simta respins, începe sa îsi creeze o masca de fugar. Corpul fizic este îngust si contractat – ceea ce îl poate face sa dispara mai usor, sau sa nu fie prea prezent sau prea vizibil într-un grup. Este un corp care nu vrea sa ocupe prea mult spatiu. Fugarul este o persoana care se îndoieste de dreptul ei la existenta si aproape ca lasa impresia ca nu s-a încarnat în totalitate.
Fugarul prefera sa nu se ataseze de lucrurile materiale, caci acestea l-ar putea împiedica sa fuga atunci când doreste. Se întreaba ce cauta pe aceasta lume si îi este greu sa creada ca va putea fi fericit aici. În schimb îl atrage tot ceea ce tine de spirit, precum si domeniile intelectuale, dar nu este vorba de o autentica aspiratie, cât de o tendinta de evadare. Caci fugarul are tendinta de a fugi în lumea lui. Lucru care explica de ce acest gen de copil este de obicei cuminte si linistit, nu creeaza probleme si nu face mult zgomot.
Rana de respingere este traita în legatura cu parintele de acelasi sex. Acest parinte a contribuit la activarea ranii deja existente. Parintele de acelasi sex are rolul de a ne învata sa iubim, sa ne iubim si sa daruim iubire. Parintele de sex opus ne învata sa ne lasam iubiti si sa primim iubirea. Daca ai aceasta rana se explica dificultatile pe care le ai în a te accepta si a te iubi.
Fugarul se crede nul, fara valoare si e convins ca ceea ce face el este lipsit de valoare. De aceea este posibil sa încerce prin orice mijloace sa fie perfect, pentru a se valoriza în ochii lui si în ochii celorlalti. Cauta perfectiunea în tot ceea ce face, deoarece crede ca, daca face o greseala, va fi judecat. Iar a fi judecat este echivalent cu a fi respins. Nu poate vedea faptul ca este mai bun decât altii în anumite domenii. Îi este greu sa creada ca cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau ca oamenii pot sa îl iubeasca cu adevarat.
Când i se acorda prea multa atentie, îsi pierde mijloacele, îi este teama ca ocupa prea mult spatiu. Iar daca foloseste prea mult spatiu crede ca deranjeaza. Iar a deranja, înseamna pentru el ca va fi respins de persoana sau persoanele pe care crede ca le incomodeaza, ca le deranjeaza.
Temerile fugarului, care îl împiedica sa comunice clar si sa-si exprime cererile, sunt urmatoarele: teama de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fara valoare, de a fi neînteles si teama ca celalalt îl asculta din obligatie sau din politete. În acele situatii, ranile sunt cele care preiau controlul actiunilor realizate. Cea mai mare teama a fugarului este panica. Imediat ce crede ca e pe cale sa intre în panica într-o situatie anume, prima lui reactie va fi aceea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.
Boli sau indipozitii care se pot manifesta la un fugar: diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, varsaturi, ameteli, coma, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.
Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectiva se va afirma tot mai mult si va îndrazni sa ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, daca i se pare ca cineva a uitat de existenta ei, se poate simti foarte bine asa cum e. Va trai mult mai putine situatii în care îi va fi frica ca intra în panica.
În spatele mastii de fugar se ascunde o persoana capabila sa faca foarte multe lucruri, cu o buna rezistenta la munca, descurcareata, dotata cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigura; eficienta, se gândeste la detalii; reactioneaza repede; stie sa faca exact ce trebuie în caz de urgenta; nu are nevoie de ceilalti cu orice pret; poate foarte bine sa se retraga si sa fie fericita singura.
Dependentul – rana de abandon
„Stii ce esti? / Esti un manuscris al unei scrisori divine, / Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este în afara ta. / Priveste în tine; / Tot ceea ce vrei sa fii / Esti." – Rumi
Rana traita în cazul unui abandon se situeaza de la început la nivelul lui a avea si a face, mai degraba decât la nivelul lui a fi, cum este în cazul fugarului. Rana de abandon este traita în relatie cu parintele de sex opus.
Cei care sufera de abandon nu se simt suficient de hraniti la nivel afectiv. Masca care apare este cea a dependentului. Aceasta masca se caracterizeaza printr-un corp lipsit de tonus, alungit, subtire. Aparatul muscular este subdezvoltat si pare ca nu poate sustine corpul drept, ca si cum acesta ar avea nevoie de un suport. Dependentul crede ca nu poate sa reuseasca nimic singur si ca are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta. Alte caracteristici fizice ale unei fiinte cu acest tip de rana sunt: ochii mari, tristi, spatele curbat, ca si când coloana nu l-ar sustine în totalitate, anumite parti ale corpului pot fi moi, lasate (sâni, fese, obraji, burta, scrot). Caracteristica cea mai vizibila este lipsa tonusului muscular – acest aspect ne ajuta sa îl diferentiem de fugar.
Dintre cele cinci tipuri de caractere, dependentul este cel mai apt sa devina victima, la modul ca îsi creeaza tot soiul de dificultati în viata, mai ales probleme de sanatate, pentru a atrage atentia. Acest lucru raspunde nevoilor dependentului care crede ca nu are niciodata destul. Atunci când vrea sa atraga atentia prin diverse mijloace, în realitate încearca sa se simta suficient de important pentru a primi ajutor. Crede ca, daca nu reuseste sa atraga atentia celuilalt, nu va putea conta pe acea persoana. Este o persoana care dramatizeaza mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proportii imense.
Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând sa obtina în schimb afectiune sau sa primeasca multumiri, sa se simta important. Aceasta atitudine îi aduce însa, adeseori, dureri de spate, deoarece cara în spate responsabilitati care nu îi apartin. Dependentul are obiceiul de a se agata fizic de persoana pe care o iubeste. Cea mai mare frica a dependentului este frica de singuratate. Este pregatit sa faca orice manevre pentru a fi iubit, pentru a nu fi parasit. În cuplu, chiar si atunci când apar situatii tensionate, dependentul prefera sa creada ca totul merge bine din teama de a nu fi abandonat(a) .
Forma de ajutor de care are cea mai mare nevoie dependentul este sustinerea celorlalti. Emotia negativa cel mai intens traita de dependent este tristetea.
Temerile dependentului, cele care îl împiedica sa comunice clar si sa-si exprime cererile sunt: teama de a plânge sau de a fi considerat drept un copil mic, teama ca celalalt sa nu plece, ca celalalt sa nu fie de acord si sa ignore ceea ce s-a spus sau ce a cerut, teama de a i se spune nu, de a fi refuzat, de a nu fi sustinut asa cum se astepta, de a nu raspunde asteptarilor celorlalti.
Boli de care poate suferi dependentul: astmul, bronsitele, probleme cu pancreasul/supraren alele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.
Rana de abandon este pe cale sa se închida când va veti simti bine chiar daca sunteti singuri si veti cauta mai putin atentia celorlalti. Viata va deveni mai putin dramatica. Veti vrea tot mai mult sa începeti proiecte si, chiar daca nu veti avea sprijinul celorlalti, veti continua sa le sustineti.
În spatele mastii dependentului se ascunde de fapt o persoana abila, care stie foarte bine sa îsi exprime cererile; o persoana care stie ce vrea, tenace, perseverenta în cererile ei, care nu renunta când este hotarâta sa obtina ceva, care are talent actoricesc si stie sa atraga atentia celorlalti, vesela, sociabila, care inspira bucuria de a trai, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalti, deoarece se intereseaza de ei si stie ce simt; are calitatea de a-si folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îsi controleaza temerile; are adesea talente artistice; desi sociabil, are nevoie de momente de singuratate pentru a se regasi.
Masochistul, rana de umilire
„Stii ce esti? / Esti un manuscris al unei scrisori divine, / Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca. Acest univers nu este în afara ta. / Priveste în tine; / Tot ceea ce vrei sa fii / Esti." – Rumi
Aceasta este o rana legata mai ales de lumea fizica, cea a lui a avea si a face. Se activeaza în momentul în care încep sa se dezvolte functiile corpului fizic, perioada în care un copil normal învata sa manânce singur, sa fie curat, sa asculte si sa înteleaga ceea ce îi spun adultii, etc. Rana de umilire este cel mai adesea traita în relatie cu mama, dar se poate sa apara si în relatia cu ambii parinti. Mama are un rol important în viata masochistului, chiar daca într-un mod inconstient si involuntar.
Trezirea ranii se produce în momentul în care copilul simte ca unuia dintre parinti îi este rusine cu el sau îi este teama ca parintelui îi va fi rusine cu el – de exemplu, daca este murdar sau daca face o prostie (mai ales în public sau în fata familiei), când e prost îmbracat, etc. Oricare ar fi situatia care îl face pe copil sa se simta umilit, jignit, comparat, lezat sau sa îi fie rusine, în acel moment rana se activeaza si se amplifica. Chiar foarte mic fiind, bebelusul poate simti dispretul parintilor si se poate simti umilit si rusinat. Aceasta rana poate fi traita pe diferite niveluri, în functie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 si 3 ani. Copilul se poate simti stânjenit daca are senzatia ca este prea mult controlat de catre un parinte, daca crede ca nu are libertatea de a actiona sau de a se misca cum vrea el la nivel fizic. De exemplu, un parinte îsi
cearta copilul care a iesit sa se joace în noroi, cu hainutele curate, exact înainte de sosirea invitatilor. Daca parintii vor povesti incidentul în fata invitatilor, umilirea copilului va fi si
mai accentuata. Într-o alta situatie, daca un copil cu o astfel de tipologie îl surprinde pe unul dintre parinti gol si simte ca acel parinte se simte stânjenit si vrea sa se ascunda, va învata astfel ca trebuie sa îi fie rusine de corpul lui. Copilul cu o astfel de rana îsi va crea o masca de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care gaseste placere si
chiar satisfactie în suferinta. Acea persoana cauta durerea si umilirea, de obicei într-un mod inconstent. Una dintre caracteristicile acestei tipologii este aceea ca nu îi place sa se
grabeasca. De asemenea, se îngrasa repede si se rotunjeste când nu reuseste sa îsi controleze alimentatia.
Dat fiind faptul ca masochistul vrea sa para puternic si sa nu mai fie controlat, devine foarte performant si ia multe responsabilitati asupra sa. De aceea are deseori un spate puternic. Masochistul are talentul de a se plasa în situatii în care trebuie sa aiba grija de o alta
persoana. Astfel, uita de sine din ce în ce mai mult. Iar cu cât îsi asuma mai multe responsabilitati, cu atât ia mai mult în greutate. El se îngrasa în functie de locul pe care crede ca trebuie sa-l ocupe în viata lui. Atunci când masochistul va sti, în sinea lui, ca este special si important, nu va mai trebui sa le dovedeasca acest lucru si celorlalti si, automat, nu se va mai
îngrasa.
În timpul cât se ocupa de ceilalti, masochistul crede ca acestora nu le va fi rusine cu el, dar adeseori se simte umilit din cauza faptului ca se abuzeaza de el. De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face. Masochistul nu realizeaza faptul ca uneori, prin atitudinea sa, el la rândul lui îi depreciaza pe ceilalti: facând totul pentru ceilalti îi face sa simta ca, fara el, nu pot sa reuseasca nimic.
Masochistului îi este greu sa îsi exprime adevaratele nevoi si ceea ce simte cu adevarat, deoarece înca de la o vârsta foarte frageda, nu îndrazneste sa vorbeasca despre asta din teama de a nu îi fi rusine sau de a face pe altcineva sa se simta jignit.
Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai marunt lucru poate sa îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca sa nu îi raneasca pe ceilalti. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îsi
asculta cel mai putin nevoile, desi uneori este foarte constient de ceea ce vrea. Îsi provoaca suferinta neascultându- le, alimentându-si rana de suferinta si masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni sa râda, însa cea mai mica critica la adresa lui îl face sa se simta umilit si neînsemnat. Este specialist în a se devaloriza pe sine însusi. Se vede mai putin important decât este în realitate. Nu poate sa conceapa ca ceilalti îl considera o persoana speciala si importanta în ochii lor. Tendinta de a se blama pentru orice si chiar de a lua asupra sa vina celorlalti este foarte mare. Atunci când este învinovatit de ceva, ramâne blocat,
nestiind ce sa spuna pentru a se apara. Poate sa sufere într-atât încât sa plece din locul respectiv. Considerându- se vinovat, crede ca este de datoria lui sa remedieze situatia.
Un lucru foarte important pentru el este libertatea. A fi liber pentru el înseamna sa nu trebuiasca sa dea socoteala nimanui, sa nu fie controlat de nimeni si sa faca ce vrea, atunci când vrea. Copil fiind, masochistul nu s-a simtit liber. Când simte ca nimeni nu îi mai pune bete în roate devine entuziast, îsi traieste viata din plin: nu mai are limite. În astfel de momente, cade în excese: manânca prea mult, cumpara prea multa mâncare, gateste prea mult, face prea multe lucruri, vrea prea mult sa ajute, vorbeste prea mult. Când adopta un astfel de comportament îi este rusine de el însusi. De aceea cea mai mare teama a masochistului este libertatea.
Este convins ca nu ar sti ce sa faca daca ar fi liber. Crede ca facând singur alegerile nu va mai fi controlat de ceilalti dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus: si mai multe constrângeri si obligatii. Atunci când vrea sa se ocupe de toti cei pe care îi iubeste, crede ca îsi asigura libertatea, deoarece el este cel care controleaza dar, în realitate, se îngradeste
singur. Are darul de a se pedepsi pe el însusi înainte ca altii sa o faca. Are o dificultate în a-si face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumita activitate, se acuza de obicei ca profita prea mult de acea stare. Masochistul face tot posibilul pentru a nu fi judecat ca fiind un profitor. Exista multa energie blocata în corpul unui masochist. Daca ar reusi sa fie liber asa cum are el nevoie, fara sa se simta vinovat sau sa-i fie rusine, corpul lui s-ar subtia, deoarece ar elibera multa energie. Simtul datoriei este un lucru foarte important la o astfel de persoana.
Se crede responsabil de fericirea celorlalti. Când ia prea multe asupra sa, apar durerile de spate sau umerii devin din ce în ce mai lasati. Aparenta exterioara este un element important pentru masochist. În sinea lor, le plac mult hainele frumoase si vor sa arate bine, dar
cum cred ca e de datoria lor sa sufere, nu îsi permit acest lucru. Temerile masochistului care îl împiedica sa comunice clar si sa îsi exprime cererile sunt: teama de a-l rani pe celalalt, de a fi
considerat egoist daca îsi dezvaluie temerile, de a fi înjosit sau umilit, teama ca celalalt sa-l faca sa se simta un nimic, de a-si spune sau de a simti ca este nedemn. Boli de care poate suferi persoana cu masca de masochist: dureri de spate, senzatii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroida, urticarie, functionare proasta a pancreasului, probleme cardiace, interventii chirurgicale. Rana de umilire este pe cale sa se vindece atunci când veti avea timp sa va ascultati mai întâi propriile nevoi înainte de a spune DA celorlalti. Când veti prelua mai putine responsabilitati si va veti simti mai liber. Când veti fi capabili sa va exprimati cererile fara sa vi se mai para ca sunteti enervant si ca îi deranjati pe ceilalti. În spatele acestei masti se afla o fiinta îndrazneata, aventuriera, cu multe talente în diverse domenii, care îsi cunoaste nevoile si le respecta, care este sensibila la nevoile altora;
capabila sa respecte libertatea fiecaruia; mediator bun, conciliant, care reuseste sa aduca la normal situatiile dramatice; careia îi place sa se bucure si îi face pe ceilalti sa se simta în largul
lor; care este de natura generoasa, altruista, joviala; care are talent organizatoric si stie sa recunoasca talentele; senzuala, care stie sa se bucure în iubire; care este foarte demna.
„Stii ce esti? / Esti un manuscris al unei scrisori divine, / Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca. Acest univers nu este în afara ta. / Priveste în tine; / Tot ceea ce vrei sa fii / Esti." – Rumi
Aceasta rana este activata la vârsta de 2-4 ani si este traia în relatie cu parintele de sex opus. Genul de control pe care îl exercita o fiinta cu o astfel de tipologie nu este motivat de aceleasi ratiuni precum controlul masochistului. Acesta din urma controleaza pentru a nu îi fi rusine, sau pentru a nu îl jena pe celalalt, în timp ce dominatorul controleaza pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel si responsabil sau pentru a se asigura ca ceilalti îsi respecta promisiunile. Multe persoane care prezinta rana de tradare au suferit datorita faptului ca parintele de sex opus nu si-a respectat angajamentul conform asteptarilor pe copilul le avea fata de parintele ideal.
Dominatorul îsi creeaza un corp care exhiba forta, puterea si care pare sa spuna: "sunt o persoana responsabila, puteti avea încredere în mine". Un barbat dominator se poate recunoaste dupa umerii largi, mai largi decât soldurile. La o femeie dominatoare aceasta forta se concentreaza mai degraba la nivelul soldurilor, feselor, pântecelui, coapselor. Coapsele puternice reprezinta una dintre caracteristicile fizice ale unei femei cu aceasta rana. Pot exista si femei care au partea superioara mult mai dezvoltata si barbati cu partea inferioara mult mai bine dezvoltata – acestia au rana de tradare traita în legatura cu parintele de acelasi sex – dar aceste persoane sunt rare.
Privirea persoanelor de tip dominator este intensa, seducatoare. Când o astfel de persoana priveste pe cineva, are talentul de a-l face sa se simta special, important. Dominatorul îsi foloseste mult ochii pentru a-l tine pe celalalt la distanta (defensiv) sau pentru a-l fixa si scruta pe celalalt (într-un mod intimidant). El se protejeaza astfel pentru a nu-si arata slabiciunea, vulnerabilitatea sau neputinta.
La nivelul comportamentului si atitudinilor interioare ale dominatorului, forta este o caracteristica comuna tuturor persoanelor care au o rana de tradare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele si vor sa le demonstreze celorlalti de ce sunt capabile. Îsi vor reprosa enorm daca renunta la un proiect, daca nu au avut curajul de a merge pâna la capat. Le este foarte greu sa accepte lasitatea celorlalti. Dominatorii fac tot ce le sta în putinta pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale si importante.
A trada este inacceptabil pentru el, astfel ca nu va admite ca el însusi face asa ceva. Daca este constient ca a tradat pe cineva, de exemplu prin nerespectarea unei promisiuni, va gasi tot felul de scuze si poate, adesea, sa recurga la minciuna pentru a iesi din acea situatie.
Dintre cele cinci tipologii, dominatorul este cel care are cele mai multe asteptari, deoarece îi place sa prevada totul si astfel sa controleze. El vrea ca totul sa se petreaca exact asa cum a prevazut si este plin de asteptari fata de viitor. Aceasta atitudine îl împiedica sa traiasca momentul prezent si sa se bucure de surprize.
Asteptarile dominatorului fata de ceilalti au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de facut, daca o fac bine sau nu, precum si verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este foarte abil în a ghici asteptarile celorlalti. Deseori, spune sau face ceva în functie de asteptarile celuilalt, fara a avea naparat intentia de a face ceea ce a spus.
Are o personalitate puternica. Îsi afirma convingerile cu forta si se asteapta ca si ceilalti sa adere la credintele lui. Îsi formeaza foarte repede o parere despre cineva sau despre o situatie si este convins ca are dreptate.
Dominatorul face în asa fel încât sa nu se afle în situatii de confruntare în care nu ar detine controlul. Dominatorul este rapid în actiunile sale. Întelege sau vrea sa înteleaga foarte repede si are dificultati atunci când cuiva îi ia prea mult timp pentru a explica sau povesti ceva. Întrerupe adesea si raspunde chiar înainte ca interlocutorul lui sa fi terminat ce avea de spus. În schimb, daca cineva îi face acelasi lucru, îi va spune foarte raspicat: "lasa-ma sa termin, nu am terminat ce aveam de spus!"
Are talent si îsi face treaba repede. Nu are rabdare cu cei care sunt lenti. Nu îi place sa întârzie si nu tolereaza persoanele care întârzie. A termina primul este mai important decât a face bine ceea ce are de facut. Când lucrurile nu se desfasoara conform asteptarilor lui, devine repede agresiv, desi nu se considera o persoana agresiva. Se vede pe sine ca fiind, mai degraba, o persoana care se afirma, puternica, care nu se lasa usor influentata. Dominatorul este, dintre toate cele cinci caractere, cel care are cel mai des oscilatii de dispozitie. Poate fi plin de iubire si de atentie si în secunda urmatoare poate sa se înfurie din cauza unui mic incident. Are mult de lucru în ceea ce priveste rabdarea si toleranta.
Îi este greu sa atribuie cuiva o sarcina si sa aiba încredere în acea persoana. Va încerca sa controleze mereu daca sarcina respectiva se îndeplineste conform asteptarilor lui. Rana de tradare se activeaza în cazul dominatorului de fiecare data când se afla în prezenta cuiva care nu îsi respecta angajamentele. Are o dificultate atunci când trebuie sa arate cuiva cum sa faca ceva si acea persoana învata încet. El nu are timp de pierdut. Este mai exigent cu ceilalti decât cu sine însusi. Are mai multa încredere în persoanele de acelasi sex si le verifica si controleaza mai mult pe cele de sex opus.
În opinia lui, cineva nu are dreptul sa se relaxeze decât dupa ce si-a îndeplinit sarcinile de care este responsabila. A vedea pe cineva care nu face nimic, mai ales daca este de sex opus, îl enerveaza foarte tare. O va considera pe acea persoana lenesa si îi va fi greu sa aiba încredere în ea.
Mai mult, face în asa fel încât toata lumea sa stie ce a facut el, cum anume a procedat si cât a lucrat, astfel încât ceilalti vor vedea cât de responsabil este el si ca este o persoana de încredere. Dominatorul detesta momentele în care ceilalti nu au încredere în el, dar nu vede cât de greu îi este lui sa aiba încredere în ceilalti. Dominatorului îi place sa aibe ultimul cuvânt, de aceea gaseste ceva de adaugat la orice, sau aproape orice. Crede ca trebuie sa-i ajute pe ceilalti sa îsi organizeze viata. Nu îsi da seama ca actioneaza astfel pentru a avea controlul. Când un dominator se ocupa de problemele celorlalti, aceasta este o modalitate deghizata de a-si arata forta: el are sentimentul ca acestia sunt mai slabi decât el..
Dependentul se ocupa de ceilalti pentru a-si asigura suportul si sprijinul acestora, masochistul actioneaza astfel pentru a fi o persoana buna si pentru a nu le da motive celorlalti de a se rusina cu el. Dominatorul se ocupa de problemele celorlalti pentru a nu suferi de tradare, pentru a se asigura ca ceilalti raspund asteptarilor lui.
Îsi recunoaste cu dificultate temerile si nu vrea sa vorbeasca despre slabiciunile lui. Îi place sa se arate ca fiind curajos si puternic, cât mai des posibil. În general face doar ce si cum vrea el. Le spune celorlalti ceea ce vor sa auda, dar nu tine cont de parerea lor si pâna la urma face cum vrea el. Vrea sa stie tot ce se petrece si îsi spune parerea fara sa îi fi cerut cineva aceasta.
Cel mai greu pentru el este sa fie luat prin surprindere – nu are timp sa se pregateasca. Nefiind pregatit, risca sa nu aiba controlul. Prima reactie la o surpriza este sa se retraga si sa ramâna în stare de alerta. Trebuie sa fie pregatiti pentru orice eventualitate si îi place sa se gândeasca dinainte la toate posibilitatile.
Dominatorul îi considera foarte repede pe ceilalti ipocriti, datorita lipsei lui de încredere. Dominatorul nu suporta sa fie mintit. El însusi minte foarte des, dar, pentru el, acelea nu sunt minciuni. Gaseste motivatii serioase pentru a deforma adevarul.
Parintii de tip dominator actioneaza mai degraba pentru a-si pastra reputatia decât pentru fericirea copiilor lor.
Cea mai mare teama a dominatorului este disocierea – traieste foarte greu o despartire. Daca el ia decizia de a se separa, îi e teama ca îl va trada pe celalalt si va fi considerat un tradator. Daca celalalt ia hotarârea, îl va acuza el ca este tradator.
Bolile de care poate suferi o persoana din tipologia dominator sunt: agorafobia, dureri articulare (mai ales la nivelul genunchilor) , boli care semnifica pierderea controlului asupra anumitor parti ale corpului – hemoragii, impotenta, diaree, etc., paralizie (daca ajunge într-o situatie de neputinta totala), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse tipuri de inflamatii, herpes.
Rana de tradare este pe cale sa se vindece când nu veti mai trai atâtea emotii în momentul în care cineva sau ceva va va modifica planurile. Veti înceta sa mai fiti atasati de rezultate, veti înceta sa vreti ca totul sa se petreaca conform planurilor dvs. Nu veti mai cauta sa fiti în centrul atentiei. Când va veti bucura în urma unei reusite, va va fi foarte bine chiar si daca ceilalti nu va recunosc meritele.
În spatele acestei masti, se ascunde o fiinta cu reale calitati de lider – prin forta sa stie sa fie protectoare si calma, foarte talentata, sociabila, cu talent actoricesc, cu talent de a vorbi în public, aptitudini în a capta si a valoriza talentul fiecaruia ajuntându-i pe ceilalti sa dobândeasca mai multa încredere în ei, are capacitatea de a delega sarcini, ceea ce îi ajuta pe ceilalti sa se autovalorizeze, stie imediat cum se simt ceilalti si relaxeaza atmosfera facându-i sa râda, capabila sa treaca foarte repede de la un aspect la altul si sa administreze mai multe lucruri în acelasi timp, ia foarte repede decizii. Gaseste imediat solutii si are în jurul ei oameni de care are nevoie pentru a trece la actiune, capabila de performante mari în multe domenii, are încredere în univers si în forta ei interioara, capacitatea de a se lasa liber în totalitate.
„Ştii ce eşti? / Eşti un manuscris al unei scrisori divine, / Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască. Acest univers nu este în afara ta. / Priveşte în tine; / Tot ceea ce vrei să fii / Eşti.” – Rumi
O persoană care suferă de „rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită.
Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.
Copilul suferă din cauza răcelii părintelui respectiv, a autoritarismului, a criticilor frecvente, severităţii, intoleranţei sau conformismului. În majoritatea cazurilor, acel părinte suferă de aceeaşi rană, iar copilul o simte. Apare astfel o relaţie superficială între copil şi părinte, la modul că niciunul dintre ei nu vorbeşte despre ceea ce simte. Reacţia în faţa nedreptăţii constă în blocarea sentimentelor crezând că astfel se evită rana, iar masca care apare este rigiditatea. Chiar dacă cineva îşi blochează sentimentele, aceasta nu înseamnă că acea persoană nu mai simte nimic. Din contră, persoanele rigide sunt foarte sensibile, dar îşi dezvoltă capacitatea de a nu reacţiona la acea sensibilitate şi de a nu o arăta celorlalţi.
Dintre cele cinci caractere, rigidul are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: „foarte bine!”
Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.
Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator. Dependentul este gelos deoarece îi este teamă că va fi abandonat, în timp ce dominatorul este gelos din teama de a nu fi trădat.
Trupul rigidului este drept, rigid şi „cât mai perfect posibil”. Corpul este bine proporţionat, cu umerii drepţi, de aceeaşi lăţime ca şi şoldurile. Rigidul se poate îngrăşa în timpul vieţii, dar corpul lui rămâne bine proporţionat. Totuşi îi este teamă să nu se îngraşe şi va face totul pentru a nu se petrece aceasta. Nu acceptă să facă burtă. Celor din această tipologie le place să poartă haine strânse pe talie sau o curea în jurul taliei.
Încă din copilărie, rigidul îşi dă seama că este apreciat mai mult pentru ceea ce face decât pentru ceea ce este. Chiar dacă nu întotdeauna aceasta este realitatea, el aşa crede. De aceea devine foarte performant şi începe foarte curând să se descurce singur. Face totul pentru a nu avea probleme, şi chiar când le are preferă să spună că nu le are, pentru a evita să simtă suferinţa legată de ele. Este foarte optimist, uneori prea optimist.
Dacă are nevoie, nu cere ajutorul decât în ultimul moment. Când i se întâmplă să trăiască o decepţie sau un eveniment neprevăzut, va continua să spună: „nu este nicio problemă!” Astfel, ajunge să ascundă faţă de el şi faţă de ceilalţi ceea ce simte şi are o aparenţă de imperturbabil.
Rigidul, la fel ca şi dominatorul, are adesea o problemă legată de lipsa de timp, dar din motive diferite. Rigidul nu are timp deoarece vrea ca totul să fie perfect, iar dominatorul nu are timp deoarece e foarte preocupat să se amestece în treburile altora. Când rigidul este convins că are dreptate în faţa autorităţii sau a cuiva care se consideră autoritate în materie, se va justifica până când i se va da dreptate. Când ceilalţi par a nu avea încredere în el şi pun multe întrebări referitoare la o situaţie, în timp ce el ştie că a fost cinstit şi corect, va trăi acest lucru ca pe un interogatoriu şi îl va resimţi ca pe o nedreptate.
Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.
Persoanele din tipologia rigid sunt foarte exigente cu ele însele, în majoritatea aspectelor vieţii. Nu îşi acordă timp pentru a simţi ce se petrece, pentru a-şi acorda dreptul de a fi uman şi de a avea în continuare lucruri de rezolvat. Rigidul îşi permite foarte rar să se destindă fără să se simtă vinovat. Se simte foarte vinovat dacă el nu face nimic în timp ce altul lucrează.
Îi place ca cei din jurul lui să fie la curent cu tot ceea ce face şi ce are de făcut. Speră ca ceilalţi să considere corect faptul că şi-a acordat o recompensă. Nu îi place să i se spună că este norocos, pentru că a fi norocos pentru el nu este un lucru corect. Vrea să merite tot ceea ce i se petrece. I se pare adesea mai nedrept să fie favorizat, decât să fie defavorizat. O astfel de persoană are o dificultate în a primi cadouri, deoarece se va simţi datoare. Decât să se simtă obligată să îi ofere celuilalt ceva având aceeaşi valoare, preferă să nu primească nimic.
Au o mare capacitate de a-şi impune un anumit comportament si anumite sarcini. Partea rigidă a unei persoane este cea care impune un regim. Dar nu este neapărat necesar ca acel regim să corespundă nevoilor ei. O persoană rigidă nici măcar nu verifică dacă ceea ce doreşte răspunde într-adevăr uneia dintre nevoile ei. Nu îşi alocă timp pentru a se întreba: „cum mă simt cu această dorinţă şi cu modalitatea pe care am ales-o pentru a o îndeplini?”. Rigidul are o mare dificultate în a face diferenţa între rigiditate şi disciplină. O persoană rigidă îşi uită nevoia de la care a plecat, pentru a se agăţa mai degrabă de mijlocul prin care ajunge să-şi îndeplinească acea nevoie. O persoană disciplinată nu abandonează un proiect deoarece au apărut mici modificări pe parcurs. Pentru o persoană rigidă modificările care apar sunt considerate foarte grave.
Rigidul poate părea dominator, dar dacă intervine pe lângă ceilalţi nu o face pentru a controla şi a atrage atenţia asupra sa, ci intervine doar dacă ceea ce s-a spus e nedrept pentru cineva sau lui nu i se pare corect. Rigidul rectifică ceea ce s-a spus, în timp ce dominatorul adaugă ceva la ceea ce s-a spus.
Rigidul poate critica o persoană dacă crede că acea persoană, cu talentul şi calităţile sale, ar fi putut îndeplini mai bine o sarcină. Dominatorul va critica pe cineva dacă sarcina pe care o avea de îndeplinit nu a fost făcută aşa cum vroia el, în funcţie de gusturile şi aşteptările sale.
Persoana din tipologia rigid preferă să facă totul singură ca să se asigure că e perfect. De aceea e foarte posibil să sufere de epuizare fizică. De asemenea, se autoacuză foarte uşor. Persoanei rigide îi place ca totul să fie bine ordonat.
Un alt mijloc de a fi nedrept faţă de el însuşi pe care îl foloseşte rigidul este comparaţia. Are tendinţa de a se compara cu cei care sunt mai buni decât el şi mai ales „mai perfecţi” decât el. Este atras de tot ceea ce este nobil. Respectul şi onoarea sunt noţiuni foarte importante pentru el. Este impresionat de persoanele cu funcţii importante. Dacă ştie că poate obţine un anumit titlu, devine şi mai important.
Emoţia cea mai frecventă trăită de către rigid este furia, îndreptată mai ales asupra sa. Prima lui reacţie când este furios este de a ataca pe altcineva, chiar dacă furia este resimţită împotriva lui însuşi. Este furios pe el însuşi deoarece nu a văzut ce era corect sau nu a făcut ce trebuia. Rigidul are dificultăţi în a se lăsa iubit şi a-şi arăta iubirea. De aceea este considerat o persoană rece, lipsită de afectivitate. Acţionând astfel este nedrept faţă de ceilalţi şi mai ales faţă de el însuşi, deoarece nu poate să exprime ceea ce simte cu adevărat. Rigidul, fiind foarte sensibil, evită să se lase atins, psihologic vorbind, de către alţii.
Cea mai mare teamă a rigidului este răceala, indiferenţa. Nu este conştient că evită să intre în contact cu sensibilitatea lui pentru a nu îşi arăta vulnerabilitatea. Nu poate accepta această indiferenţă deoarece acest lucru ar însemna să fie fără inimă, deci nedrept.
In viaţa sexuală, are dificultăţi în a se abandona şi a simţi plăcerea. Cu cât rana este mai profundă, cu atât acea persoană este mai rigidă şi îi este dificil să ajungă la orgasm. Are probleme în exprimarea tandreţei pe care o simte. Este genul care are înfăţişarea cea mai sexy. Se spune despre o femeie tipologia rigid că este seducătoare, adică îi place să atragă bărbaţii pentru a-i respinge cu răceală dacă crede că lucrurile au mers prea departe. Când o persoană rigidă are dificultăţi în a-şi lua un angajament într-o relaţie, acest lucru provine din teama ei de a nu se înşela în alegerea partenerului. Este diferită de teama dominatorului, căruia îi este frică de despărţire, deoarece îi este teamă că va trebui să renunţe la acel angajament.
Temerile persoanei rigide, care o împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a se înşela, de a nu fi clar, de a nu fi criticat, de a fi ales un moment nepotrivit, de a vorbi prea mult, de a pierde controlul, de a fi judecat ca fiind profitor.
Persoana care poartă masca rigidului este foarte rar bolnavă. Chiar dacă ar durea-o ceva, ar începe să simtă acest lucru doar când starea ei s-ar agrava foarte tare. Bolile de care poate suferi o astfel de persoană sunt: anchilozare, tensiuni musculare, epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi, crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.
Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.
În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă,care are multă energie şi o mare capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.
Din lucrarea – „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau
|
|
|
Inapoi la blogul LIVIU CAZAN, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fcrestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fuser%253Dcalyfa%2526blogentry_id%253D2513&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
