O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni

Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea,
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei,
Gândindu-mă că dacă îţi cant şi Te slăvesc
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta,
Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;
Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga
E să doresc în toate să fie voia Ta.

AMIN!

Nemuritorul Arsenie Boca

 Deasupra legilor destinului

 Prin Faca-se Voia Ta nu inseamna sa stai si sa astepti ca altii sa actioneze in locul tau! Inseamna sa fii atent la semnalele pe care le primesti pentru lucrurile pe care le ai de facut! Inseamna sa nu mai fi preocupat de incercarile prin care treci plangandu-ti de mila ci la Scopul tau. Sa constientizezi ca tot ce se intampla tu ai chemat in destinul tau. Nu are sens sa dai vina pe nimeni pentru ca iti este rau, nu te simti bine sau esti neinteles. In acest moment nimeni in afara de tine nu te poate ajuta cu adevarat. Asa ca ai curajul sa iti privesti destinul in fata si sa treci peste tot ridicand experientele in Lumina! Cum ? Privindu-le cu ochii deschisi! 

Tu ai ales in acesta viata o serie de lectii pentru suflet si de aceea Liberul tau Arbitru este limitat. Ca sa poti fi auzit ai nevoie sa reglezi frecventa ta cu cea a Luminii…. pentru a putea cere Alegerea. A venit momentul sa constientizezi viata ta, sa te trezesti, sa te ridici, sa te contii lumina si umbra deopotriva. 

Ceea ce mi-a adus intelepciune nu a fost lumina ci lupta continua cu umbra. Intunericul in care mi-am petrecut prima parte a vietii m-a determinat sa aleg acest drum de a ajuta pe ceilalti sa vada propria Lumina. 

Sun Tzu spunea ”pentru ati intelege dusmanul trebuie sa devii tu insuti una cu el”. In cazul tau ”dusmanul” este impulsul interior pe care nu il intelegi, care te macina si suferi. Atata timp cat vei reprima umbra vei continua sa suferi si nu vei invata nimic. Imaginea ideala pe care ai creat-o despre tine sfarseste prin a te epuiza. Asculta-ti sufletul, deschide-l, umple-l, contine-l cu Fiinta minunata care esti! 

Ca sa te poti contine ai nevoie sa scoti afara tot ceea ce nu iti apartine, Tot! Aleg Acum ca nimic din ceea ce nu este al meu sa ma mai contina! Renunt la teama, renunt la frica, renunt la gandurile si tiparele care nu imi apartin, renunt la tot ceea ce imi face rau, renunt la tot ce ma impiedica sa fiu fericit, renunt la toate obiceiurile care imi creaza suferinta, renunt la toate acestea cu toata fiinta mea! 

Aleg Acum Iubirea in sufletul meu. Aleg Acum sa ma Iert si sa ma Iubesc. Aleg Acum sa ma conectez cu miezul fiintei mele. Sunt demn de a fi iubit si de a darui Iubire. Daca Iubirea nu trece prin mine ea nu poate exista. Aleg Acum sa imi deschid inima, aleg acum sa ma deschid la puterea vindecatoare a Iubirii! Aleg sa fiu eu Matricea divina pe care Dumnezeu a creat-o! 

Iata ce spune maestrul Aivanhov despre asta : ”Destinul nu se lasă înduioşat, dar el nu e niciodată crud; e just. Toate greşelile pe care le-aţi comis se adună pe un platan al balanţei, dar dacă vă decideţi să vă redresaţi viaţa, tot ceea ce faceţi bun va apăsa pe celălalt platan. Deci, când va veni momentul de a plăti pentru greşeli, gândurile, sentimentele, acţiunile voastre bune intervinentru ca plata să fie mai mică. Aceasta înseamnă, de asemenea, că nu trebuie să fim fatalişti spunând: “Pentru că destinul meu e aşa şi aşa, nu e nimic de făcut, trebuie să-l accept.” Nu. Nu uitaţi niciodată aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, înăbuşirea spiritului. Din contră, destinul există pentru a ne obliga să ne trezim spiritul şi să lucrăm cu el, pentru a ne crea un nou destin. 

Din cauza greşelilor săvârşite în încarnările precedente, omul trebuie să sufere, conform destinului său; hinduşii spun că e o “Karmă” de plătit. Dar aceasta nu semnifică că e imposibil de a reacţiona la aceasta, pentru că cel ce nu face nimic altceva decât să sufere, o sfârşeşte, într-o zi, strivit. Din contră, trebuie să luptăm cu armele iubirii şi luminii, pentru a triumfa asupra destinului şi pentru a intra în ordinul Providenţei. Din acest moment, nu mai există destin pentru omul ce s-a hotărât să trăiască în lumină. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleaşi, a ieşit din lumea fatalităţii pentru a intra în cea a graţiei. 

Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu indiferenţă cuvântul destin pentru tot ce li se întâmplă în viaţă, bun sau rău. Nu, să numim, dacă vreţi, “destin” consecinţele ignoranţei noastre, greşelilor noastre, şi “Providenţă” consecinţele luminii noastre şi a tot ceea ce am făcut bun. Deci, acum e clar: există Providenţă pentru cei ce trăiesc în lumina şi dragostea divină şi există destin pentru cei ce se încăpăţânează să rămână mărginiţi şi răutăcioşi. Acel care vrea să iasă de sub influenţa destinului trebuie să înceapă prin a vedea clar lucrurile: să discearnă gândurile, sentimentele şi faptele care-i îngreunează karma, şi să se străduie să devină mai înţelegător, mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra în sfera Providenţei unde îşi crează cu adevărat viitorul. 

Cu căteva excepţii, extrem de rare, nici o fiinţă umană n-a venit pe pământ fără să aibă greşeli de reparat, datorii de plătit. Cîţi Iniţiaţi, cîţi sfinţi şi profeţi au suferit, de asemenea, pentru a-şi repara greşelile pe care le-au făcut în încarnările anterioare! Aceasta nu a înpiedicat sufletul şi spiritul lor să trăiască în splendoarea divină, pentru că munceau fără răgaz, în ciuda karmei lor, şi astfel au devenit sfinţi. 

Orice vi se întâmplă, trebuie să vă păstraţi spiritul vostru într-o regiune inatacabilă. Aici trebuie să vă refugiaţi pentru a munci. Atunci, chiar dacă karma vă asaltează, vă veţi simţi deasupra: karma vrea să vă limiteze, voi vă veţi elibera; karma vrea să vă ţină în întuneric, voi vă veţi ilumina…pentru că în ciuda oricăror încercări voi vă continuaţi eforturile. Da, trebuie să căutaţi să ajungeţi la acel punct în care veţi scăpa sferei de influenţă a karmei. 

Se pune acum problema de a şti dacă puteţi urca până acolo, dacă sunteţi capabili de a vă stabili în această regiune care se găseşte dincolo de vânturi, vârtejuri şi fulgere. Tocmai despre această regiune vorbea Iisus când dădea sfatul de “a construi casa pe stâncă”. Stânca este sfera spiritului în care trebuie să ne plasăm lăcaşul, pentru că este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea “înaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Până când nu aţi atins această sferă prin gândire şi meditaţie, veţi stagna în regiunile inferioare ale planului mental şi al planului astral şi veţi fi vulnerabili, veţi rămâne pradă zbuciumărilor. 

Sper că aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scăpa karmei, dar putem să o plătim în diferite feluri. Este ca şi în viaţă, cel mai des se plăteşte cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ţi achita datoriile: poţi munci sau face un cadou sau poţi face un serviciu…În plan spiritual cel mai bun mijloc de plată este de a strânge aur, adică a-ţi dezvolta calităţi şi virtuţi. Dar şi rugăciunea e o formă de plată, pentru că şi în rugăciune puneţi aur, tot ce este mai bun din inima voastră, din sufletul şi spiritul vostru. Vă căiţi pentru greşelile voastre, promiteţi să le reparaţi prin fapte bune. Atunci Cerul spune:”De vreme ce se căieşte şi vrea să-şi repare greşeala, înseamnă că a înţeles: să-i uşurăm încercările”. Pentru că, ce doreşte Cerul? Ca noi să fim mai buni. El nu vrea să ne strivească, la ce i-ar servi? Dorinţa sa este ca noi să devenim mai conştienţi, mai înţelepţi; de aceea, dacă noi avem capul tare, el continuă să ne trimită încercări. Dar dacă vede că noi am înţeles fără să trebuiască să trecem prin toate aceste încercări, îi este suficient, el nu ţine să ne nimicească. 

Oricare ar fi încercările, Iniţiaţii continuă să lucreze, continuă în lumină, bine, în dragoste pentru că au înţeles esenţialul. Atunci, bucuraţi-vă pentru cunoştinţele din acest Învăţământ, bucuraţi-vă şi mulţumiţi pentru toate aceste pietre preţioase, aceste posibilităţi ce se dezvăluie în faţa voastră, în faţa spiritului vostru pentru o muncă gigantică. Fără această lumină, ce aţi deveni?” Omraam Aivanhov

O CĂLĂTORIE PÂNĂ LA LUMINĂ ŞI ÎNAPOI

Povestea unei experienţe în preajma morţii, de Mellen-Thomas Benedict

Din cartea sa Journey Through the Light and Back

 Mellen-Thomas Benedict

Mellen-Thomas Benedict spune:

În 1982 am murit de cancer în faza terminală. Boala mea era inoperabilă şi orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi făcut altceva decât să mă transforme, din ce în ce mai mult, într-o legumă. Mi se dăduseră între şase şi opt luni de viaţă.

În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informaţii şi mă întristam din ce în ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice şi aşa mai departe. Aşa că, în lipsa unei baze spirituale, am început să cred că natura făcuse o greşeală şi că noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planetă. Percepeam oamenii că fiind un soi de cancer şi cu asta m-am ales.

Asta m-a ucis. Aveţi mare grijă cum vedeţi lumea. Acest lucru se răsfrânge asupra voastră, mai ales dacă viziunea voastră este negativă. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am încercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit.

Aşa că am stabilit că totul era, de fapt, între mine şi Dumnezeu. Nu mă mai confruntasem niciodată până acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodată de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupări spirituale la vremea respectivă, dar am început o călătorie pentru a afla despre spiritualitate şi despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat să citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru că nu voiam să am vreo surpriză dincolo. Aşa că am început să citesc despre diverse religii şi filosofii. Toate erau foarte interesante şi mi-au dat speranţa că exista ceva dincolo. Ajunsesem în grija permanentă a unei infirmiere.

Îmi amintesc că m-am trezit într-o noapte, acasă, pe la 4:30 şi am ştiut că venise timpul.

Asta era ziua în care aveam să mor. Aşa că mi-am chemat câţiva prieteni şi mi-am luat la revedere. Mi-am trezit îngrijitoarea şi i-am spus. Făcusem o înţelegere cu ea că îmi va lăsa cadavrul în pace şase ore, pentru că citisem că se întâmplă tot soiul de lucruri interesante atunci când mori. Am adormit la loc.

Următorul lucru pe care mi-l amintesc este începutul unei experienţe tipice în apropierea morţii. Dintr-o dată, am fost perfect conştient că stăteam în picioare, dar corpul meu era aşezat în pat. În jurul meu era un fel de întuneric. Mă simţeam mai viu în afara corpului decât în viaţa obişnuită. Totul era atât de viu, încât puteam vedea fiecare cameră din casă. Puteam vedea şi acoperişul casei, împrejurimile ei şi chiar dedesubtul casei.

Era o Lumină care strălucea. M-am întors spre Lumina, care era foarte asemănătoare celei descrise de alţi oameni în experienţele lor din apropierea morţii. Era atât de minunată. Este tangibilă, o poţi simţi. Este ademenitoare; vrei să te duci spre ea, aşa cum te-ai arunca în braţele tatălui sau mamei tale ideale.

Pe măsură ce am început să mă mişc către Lumină, am ştiut intuitiv că, dacă merg către Lumina, voi muri. Aşa că mergeam spre Lumină şi spuneam: „Te rog să aştepţi un minut; stai doar o secundă. Vreau să mă gândesc la asta, aş vrea să-ţi vorbesc înainte să plec”. Spre surprinderea mea, în acel punct, întreaga experienţă s-a oprit. Vă puteţi controla experienţa de după moarte. Nu vă aflaţi într-un vârtej incontrolabil.

Aşa că dorinţa mea a fost respectată şi am avut o discuţie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini şi semne arhetipale. Am întrebat-o: Ce se întâmplă aici? Te rog, Lumină, explică-mi. Chiar vreau să ştiu care este realitatea situaţiei. Nu pot pune exact în cuvinte, pentru că era un fel de comunicare telepatică.

Lumina mi-a răspuns. Informaţia care mi-a fost transferată era că, în timpul experienţei tale de după moarte, credinţele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care îl primeşti în faţa Luminii. Dacă eşti budist sau catolic sau fundamentalist, primeşti feedback legat de ceea ce era credinţa ta. Ai ocazia să o priveşti şi să o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. După cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama că ceea ce vedeam cu adevărat era matricea Sinelui nostru Superior.

Cu toţii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufletească a fiinţei noastre. El mi s-a revelat în cea mai adevărată formă energetică a sa. Singurul fel în care o pot descrie cu adevărat este că Fiinţa Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arăta aşa, dar este o conexiune directă la Sursă, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectaţi la Sursă. Aşa că Lumina îmi arăta matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat în nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stări de fapt primeam feedback în timpul experienţei mele după moarte.

Continuând să cer Luminii să mă lămurească, să-mi explice, am înţeles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o reţea în jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualităţile Superioare.

Este precum o companie grozavă, un nivel următor, subtil de energie care ne înconjoară, nivelul spiritului, ca să spunem aşa. Apoi, după câteva minute, am mai cerut lămuriri. Chiar doream să ştiu despre ce este vorba în Univers şi, de data asta, eram gata să plec. Am spus: Sunt gata, ia-mă.

Atunci, Lumina s-a transformat în cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată: o mandala de suflete umane de pe aceasta planetă. Adusesem aici viziunea mea negativă a ceea ce se întâmplă pe planetă. Aşa că am întrebat Lumina, rugând-o să mă lămurească şi am văzut, în această mandala magnifică, cât de frumoşi suntem cu toţii în esenţa noastră, în nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creaţii.

Sufletul uman, matricea umană pe care o formăm împreună este absolut fantastică, elegantă, exotică, orice. Nu pot spune destul despre felul în care mi s-a schimbat părerea despre Fiinţele umane în acel moment. Am spus: O, Doamne, nu ştiam cât suntem de frumoşi. La orice nivel, sus sau jos, în orice formă v-aţi afla, voi sunteţi cea mai frumoasă creaţie.

Revelaţiile primite de la Lumina continuau fără oprire. Apoi am întrebat Lumina:Asta înseamnă că Omenirea va fi salvată? Atunci, asemenea unei explozii de trâmbiţe cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumină a vorbit: Ţine minte asta şi nu uita niciodată; voi vă salvaţi, voi vă răscumpăraţi şi voi vă vindecaţi. Aţi făcut-o întotdeauna. O veţi face întotdeauna. Aţi fost creaţi cu puterea de a face asta, încă dinainte de începutul lumii.

În acea clipă am înţeles şi mai mult. Am înţeles că AM FOST DEJA SALVAŢI, şi ne-am salvat pe noi înşine, pentru că am fost proiectaţi să ne autocorectăm, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se referă "a doua venire". I-am mulţumit Luminii lui Dumnezeu, din toată inima. Cel mai bun lucru pe care am putut să-I spun au fost următoarele cuvinte simple de mulţumire: O, dragă Dumnezeule, dragă Universule, dragă Sine Superior, Îmi Iubesc Viaţa.

Lumina părea să mă aspire şi mai profund. Era ca şi cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat într-un alt tărâm, mai profund decât cel precedent, şi am devenit conştient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un şuvoi enorm de Lumină, vast şi plin, adânc în Inima Vieţii. Am întrebat ce era.

Lumina mi-a răspuns: Acesta este FLUVIUL VIETII. Bea din această apă bogată, după dorinţa inimii. Aşa am făcut. Am luat înghiţituri, una după alta. Să bei Viaţa însăşi! Eram în extaz.

Atunci Lumina a spus: Ai o dorinţă. Lumina ştia totul despre mine, trecutul, prezentul şi viitorul. Da! am şoptit.

Am cerut să văd restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omeneşti. Lumina mi-a spus atunci că pot să merg odată cu Şuvoiul. Am făcut-o şi am fost purtat prin Lumină, către capătul tunelului. Am simţit şi am auzit o serie de explozii sonice foarte blânde. Ce mai goană!

Dintr-o dată, mi s-a părut că sunt lansat de pe planetă, pe acest şuvoi de Viaţă. Am văzut Pământul dispărând. Sistemul solar, în întreaga lui splendoare, a trecut uşor pe lângă mine şi a dispărut. Cu o viteză mai mare decât cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce în ce mai multă cunoaştere, pe măsură ce înaintam. Am aflat că aceasta Galaxie şi întreg Universul sunt pline de diferite forme de VIAŢĂ. Am văzut multe lumi. Vestea bună este că nu suntem singuri în Univers!

Pe măsură ce călătoream pe şuvoiul de conştienţă prin centrul Galaxiei, şuvoiul se desfăcea în extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerările Galaxiei, cu toată înţelepciunea lor străveche, zburau pe lângă mine. Primul gând a fost că mergeam undeva, chiar călătoream. Dar apoi mi-am dat seama că, pe măsură ce şuvoiul se mărea, propria mea conştienţă se extindea şi ea, pentru a cuprinde tot ce era în Univers! Toată creaţia trecea pe lângă mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevărat un Copil Minune; un prunc în Lumea minunilor!

În acel moment, m-am regăsit într-o tăcere profundă, dincolo de limitele liniştii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit.

Eram în Vid.

Eram în pre-creaţie, înainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de începutul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibraţie. Eram în Ochiul Creaţiei. Am simţit că atingeam Faţa lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur şi simplu, am fost una cu Viaţa şi Conştienţa Absolută.

Când spun că am putut vedea sau percepe veşnicia, spun că am putut experimenta modul în care Creaţia, în întregimea ei, se autogenerează. Era fără început şi fără sfârşit. Acestea e un gând care îţi lărgeşte mintea, nu-i aşa?

Oamenii de ştiinţă percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat naştere Universului. Am văzut, în timpul experienţei mele de viaţă după moarte, că Big Bang a fost doar unul dintr-un număr infinit de alte Big Bang-uri care creează Universuri, încontinuu şi simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, în termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuaţii de geometrie a fractalilor.

Oamenii din antichitate ştiau toate astea. Ei spuneau că Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirând şi recrease alte Universuri, inspirând. Aceste epoci erau numite Yuga. Ştiinţa modernă a numit asta Big Bang. Mă aflam în conştienţa absolută, pură. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau şi se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, în toate. Am văzut că absolut fiecare părticică a creaţiei are, la rândul său, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Încă nu am cuvinte să descriu lucrul ăsta.

Mi-au trebuit ani întregi, după ce m-am întors din experienţa mea în preajma morţii, să găsesc cuvinte care să descrie experienţa Vidului. Pot să vă spun acum aşa: Vidul este mai puţin decât nimic şi totuşi, mai mult decât orice există! Vidul este zero absolut, haosul ce dă naştere tuturor posibilităţilor. Este Conştienţa Absolută, cu mult mai mult decât Inteligenţa Universală.

Vidul este golul sau nimicul dintre manifestările fizice. Este SPAŢIUL dintre atomi şi componentele lor. Ştiinţa modernă a început să studieze acest spaţiu. Ea îl numeşte punctul Zero. Ori de câte ori se încearcă să fie măsurat, instrumentele depăşesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Până acum nu a fost găsită o modalitate de a măsura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru şi în Univers există mai mult spaţiu zero decât orice altceva!

Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atât de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, începând de la Big Bang, este vibraţie, de la primul Cuvânt care este prima vibraţie. Biblicul EU SUNT în realitate are un semn de întrebare după el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creaţia este Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, în orice fel imaginabil, într-o explorare continuă prin fiecare dintre noi. Am început să văd, în timpul experienţei mele în preajma morţii, că tot ceea ce există este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea ştie Dumnezeu chiar şi atunci când cade o frunză. Lucrul acesta este posibil pentru că, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se află orice atom, acela este centrul Universului. Există Dumnezeu în acela şi există Dumnezeu în Vid.

Atunci când exploram Vidul, în timpul experienţei mele în preajma morţii, şi toate acele Yuga sau creaţii, mă aflam complet în afara timpului şi spaţiului, aşa cum le cunoaştem noi. În această stare extinsă am descoperit că, de fapt, creaţia înseamnă Conştienţa Absolută Pură, sau Dumnezeu, care intră în Experienţa Vieţii, aşa cum o ştim noi. Vidul însuşi este lipsit de experienţă. Este înaintea vieţii, înainte de prima vibraţie. Dumnezeirea înseamnă mai mult decât Viaţă şi Moarte. Prin urmare, există chiar mai mult de experimentat în univers decât Viaţa şi Moartea!

Când am înţeles acest lucru, încheiasem cu Vidul şi doream să mă întorc la Creaţia sa, sau Yuga. Părea lucrul cel mai normal de făcut. Atunci m-am întors brusc prin cea de-a doua Lumină, sau Big Bang, şi am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe şuvoiul conştienţei, înapoi prin întreaga Creaţie, şi ce mai călătorie a fost! Supraaglomerările Galaxiilor au trecut prin mine, aducându-mi şi mai multă înţelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaură neagră. Găurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.

Ştiţi ce se află de cealaltă parte a unei găuri negre? Suntem noi; Galaxia noastră, care a fost reciclată dintr-un alt Univers. În întreaga ei configuraţie energetică, Galaxia arăta asemenea unui oraş fantastic al luminilor. Toată energia de pe această parte a Big Bang-ului este Lumină. Fiecare subatom, atom, stea, planetă, chiar şi conştienţa însăşi sunt alcătuite din Lumină şi au o frecvenţă şi/sau o particulă. Lumina este vie. Totul este alcătuit din Lumină, chiar şi pietrele. Aşa că totul este viu. Totul este alcătuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent.

Atunci când eram purtat pe şuvoi, am putut vedea, în cele din urmă, că se apropia o Lumină imensă. Am ştiut că era Prima Lumină; Matricea Luminoasă a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, întregul nostru Sistem Solar a apărut în Lumină, însoţit de una dintre exploziile acelea de catifea.

Am putut vedea toată energia pe care o generează acest Sistem Solar şi este un spectacol incredibil de Lumină! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor cereşti, generează o matrice unică de Lumină, sunet şi energii vibraţionale. Civilizaţiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta în Univers Viaţa, aşa cum o ştim noi, după amprenta energetică şi vibraţională a matricei. Este o joacă de copii. Copilul minune al Pământului (Fiinţele umane) face chiar acum o grămadă de zgomot, asemenea copiilor care se joacă în curtea Universului.

Lumina mi-a explicat că nu există moarte; suntem Fiinţe nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am înţeles că facem parte dintr-un sistem natural viu, care se reciclează permanent. Nu mi s-a spus niciodată că trebuie să mă întorc. Am ştiut că va trebui. Era firesc, după tot ceea ce văzusem în timpul experienţei mele în preajma morţii.

Nu ştiu cât timp am fost cu Lumina, în timp uman. Dar a venit momentul în care am înţeles că toate întrebările mele îşi primiseră răspuns şi că întoarcerea mea era iminentă. Când spun că toate întrebările mele căpătaseră răspuns dincolo, chiar asta vreau să spun. Toate întrebările mele au primit răspuns. Fiecare om are o viaţă diferită şi întrebări diferite, la care caută răspuns. Unele dintre întrebările noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi explorează acest lucru pe care îl numim Viaţă în felul său personal unic. Aşa se întâmplă cu orice formă de viaţă, de la munţi, până la orice frunză din vreun copac.

Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru că totul contribuie la Imaginea Generală, la deplinătatea Vieţii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, într-un Dans infinit al Vieţii. Unicitatea noastră sporeşte întreaga Viaţă.

Când am început întoarcerea către ciclul vieţii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, că mă voi întoarce în acelaşi trup. Am avut încredere deplină în Lumină şi în procesul Vieţii. Atunci când şuvoiul s-a unit cu marea Lumină, am cerut să nu uit niciodată revelaţiile şi sentimentele legate de ceea ce am învăţat dincolo.

A urmat un da. L-am simţit ca şi cum sufletul mi-ar fi fost sărutat.

Apoi am fost dus înapoi prin Lumina în tărâmul vibraţional. Întregul proces s-a repetat, cu şi mai multe informaţii care mi-au fost transmise. M-am întors acasă şi mi s-au dat lecţii din experienţa mea în preajma morţii, legate de mecanismul reîncarnării. Mi s-au dat răspunsuri la toate micile mele întrebări: Cum se face asta? Cum se face ailaltă? Am ştiut că mă voi reîncarna.

Pământul este un mare procesator de energie şi conştiinţa individuală se dezvoltă din asta, în fiecare dintre noi. Mă gândeam la mine ca devenind om pentru prima dată, şi eram fericit să fiu aşa. Din ceea ce am văzut, aş fi fericit să fiu şi un atom în acest Univers. Un atom. Aşa că, să fiu o parte umană a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunată binecuvântare. Este o binecuvântare dincolo de orice ne închipuim noi că poate fi o binecuvântare. Pentru fiecare dintre noi, să fim partea umană a acestei experienţe este ceva teribil şi magnific. Fiecare dintre noi, oriunde şi oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvântare pentru planetă, exact în locul în care se află.

Am trecut prin procesul reîncarnării, aşteptându-mă să ajung un bebeluş undeva. Dar mi s-a dat o lecţie despre cum evoluează identitatea şi conştienţa individuală. Am fost atât de surprins când am deschis ochii. Nu ştiu de ce, pentru că o înţelesesem, dar a fost totuşi o surpriză atât de mare să mă întorc în acest corp, înapoi în camera mea, cu cineva care mă privea, plângând în hohote. Era infirmiera mea. Ea renunţase să mai spere după o oră şi jumătate după ce mă găsise mort. Corpul meu era rigid şi inflexibil. S-a dus în cealaltă cameră. Atunci m-am trezit şi am văzut lumina afară. Am încercat să mă ridic şi să mă duc spre ea, dar am căzut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit în fugă şi m-a găsit pe podea.

Când mi-am revenit, am fost foarte surprins şi, în acelaşi timp, plin de veneraţie faţă de ceea ce mi se întâmplase în timpul experienţei mele în preajma morţii. La început, toate amintirile călătoriei mele pe care le am acum, încă nu existau. Continuam să alunec din lumea asta şi întrebam într-una: Trăiesc? Lumea asta părea mai ireală decât cealaltă. După trei zile mă simţeam din nou normal, mai clar şi totuşi diferit de felul în care mă mai simţisem vreodată în viaţă. Amintirile experienţei mele au revenit mai târziu. Nu vedeam nimic rău în nicio Fiinţă umană pe care o văzusem vreodată. Înainte, eram cu adevărat plin de prejudecăţi. Credeam că mulţi oameni erau nişte rataţi. De fapt, credeam că toţi, în afară de mine, erau nişte rataţi. Dar acum am scăpat de toate astea.

Cam după 3 luni un prieten mi-a sugerat să fac nişte analize, aşa că m-am dus să mă scaneze şi aşa mai departe. Mă simţeam cu adevărat bine şi mă temeam să nu primesc veşti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinică privind scanările dinainte şi cele după, zicând: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus, Cu adevărat este un miracol. El a răspuns Nu, astfel de lucruri se mai întâmplă, se numesc remisii spontane. Părea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol şi eu eram impresionat, chiar dacă nimeni altcineva nu era.

În timpul experienţei mele în preajma morţii am coborât în ceea ce s-ar putea numi Iad şi a fost foarte surprinzător. Nu am văzut Satana sau răul. Coborârea mea în Iad a fost o coborâre în mizeria umană, în ignoranţa şi întunericul lipsei de cunoaştere. A părut a fi o eternitate jalnică. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mică stea de Lumină, care îi stătea oricând la dispoziţie. Dar nimeni nu părea să-i acorde atenţie. Erau atât de prinşi în propria durere, traumă şi suferinţă. Dar, după ceea ce mi-a părut o eternitate, am început să chem Lumina aceea, asemenea unui copil care îşi strigă părinţii în ajutor.

Atunci, Lumina s-a deschis şi a format un tunel care a venit direct la mine şi m-a izolat de toată frica şi durerea. Asta este, în realitate, Iadul. Aşa că, ceea ce facem este să învăţăm să ne ţinem de mână, să ne apropiem unii de alţii. Porţile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de mâini şi vom păşi împreună afară din Iad. Lumina a venit la mine şi s-a transformat într-un Înger auriu, imens. Am spus: Eşti Îngerul Morţii? Mi-a transmis că era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastră. Apoi am fost dus în Lumină.

Curând, ştiinţa noastră va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i aşa? Reuşim să facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtilă, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii şi a vedea din ce sunt formaţi. Au ajuns până la nivelul quarcilor şi aşa mai departe. Ei bine, într-o bună zi vor ajunge până la acel lucru mic ce ţine totul laolaltă şi îl vor numi: Dumnezeu. De abia acum începem să înţelegem că şi noi creăm, pe parcurs ce avansăm. Cum am văzut aievea, în timpul experienţei mele am ajuns pe un tărâm unde există un punct în care ne transmitem întreaga cunoaştere acumulată şi începem să creăm următorul fractal, următorul nivel. Avem puterea de a crea, pe măsură ce explorăm. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.

De la întoarcerea mea, am trăit experienţa Luminii în mod spontan şi am învăţat cum să ajung în acel spaţiu aproape oricând în timpul meditaţiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie să muriţi sau să aveţi o experienţă în preajma morţii pentru a face acest lucru. Sunteţi dotaţi pentru asta, aveţi deja tot ce vă trebuie. Corpul este cea mai minunată Făptură de Lumina din câte există. Corpul este un Univers de Lumină incredibilă. Spiritul nu ne forţează să anulăm acest corp. Nu asta se întâmplă. Nu mai încercaţi să deveniţi Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici.

L-am întrebat pe Dumnezeu: Care este cea mai bună religie de pe planetă? Care este cea corectă? şi Dumnezeirea a spus, cu multă iubire: Nu-mi pasă. A fost o graţie incredibilă. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasă, am înţeles imediat că e treaba noastră să ne pese. Este important, pentru că noi suntem Fiinţele cărora le pasă. Contează pentru noi, iar în asta rezida importanţa. Aici avem ecuaţia energiei în spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu îi pasă dacă eşti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezintă faţetele unui întreg. Mi-aş dori că toate religiile să-şi dea seama de asta şi să se lase unii pe alţii în pace. Nu e vorba de sfârşitul religiilor, ci că vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Trăiţi şi lăsaţi-i şi pe alţii să trăiască. Fiecare are o altă viziune. Şi toate fac parte din imaginea globală; toate sunt importante.

Am trecut dincolo, în timpul experienţei mele în preajma morţii, plin de temeri legate de deşeurile toxice, rachetele nucleare, creşterea explozivă a populaţiei şi de distrugerea pădurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problemă. Iubesc deşeurile nucleare. Iubesc norul uriaş în formă de ciupercă; acesta reprezintă cea mai sfântă mandala pe care am manifestat-o până acum, ca un arhetip. El, mai mult decât orice religie şi filozofie de pe Pământ, ne-a adus împreună, dintr-o dată, la un nou nivel al conştienţei. Ştiind că am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizăm în cele din urmă, poate, că ne aflăm cu toţii aici, împreună.

Pentru o perioadă de timp, a fost nevoie să se adune mai multe bombe. Atunci am început să spunem: nu mai vrem aşa ceva. Acum ne aflăm, de fapt, într-o lume mai sigură decât a fost ea vreodată, şi va deveni şi mai sigură. Aşa că m-am întors din experienţa mea în preajma morţii iubind deşeurile toxice, pentru că ne fac să ne apropiem unii de alţii. Aceste lucruri sunt atât de mari. După cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem soluţii de dimensiunea sufletului? DA!

Tăierea pădurii amazoniene va încetini şi, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai mulţi copaci pe planetă decât au fost demult. Dacă vă ocupaţi de ecologie, faceţi-o în continuare; sunteţi acea parte din sistem care devine conştientă. Faceţi-o cu toată puterea, dar nu fiţi deprimaţi. E o parte din ceva mult mai mare.

Pământul se află în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodată un loc atât de sălbatic cum era altădată. Vor rămâne locuri sălbatice măreţe, rezervaţii în care natura să prospere. Grădinăritul şi rezervaţiile vor constitui preocupările viitorului. Creşterea populaţiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care să determine o schimbare a conştienţei. Aceasta schimbare în conştienţă va conduce la schimbări în domeniul politicii, banilor şi energiei.

După ce am murit o dată, trecând prin experienţa în preajma morţii şi întorcându-mă, respect cu adevărat viaţa şi moartea. În experienţele noastre cu ADN-ul s-ar putea să fi deschis poarta unui mare secret. În curând, vom putea trăi în acest corp cât de mult vrem.

După ce veţi fi trăit în jur de 150 de ani, veţi simţi intuitiv că vreţi să schimbaţi canalul. Să trăieşti o veşnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca şi reîncarnarea, că şi transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflăm. Vom vedea cu adevărat înţelepciunea Vieţii şi morţii şi ne vom bucura de ea. După cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna.

Acest corp în care vă aflaţi a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un şuvoi de Viaţă care îşi are originea în Marea Explozie (Big Bang) şi chiar dincolo de ea.

Acest corp dă viaţă vieţii următoare, atât ca energie densă, cât şi subtilă.

Acest corp este viu deja de o veşnicie. 

 Cuvinte încurajatoare - Părintele Porfirie

 SCRISA DE PARINTELE ARSENIE BOCA (1910-1989)

 RUGACIUNE                                                   

 Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.

- Foarte putin, a raspuns mexicanul.

- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.

- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.

- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.

- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari it i poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia.
Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angelessi, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

- Si cat va dura sa fac toate astea, senor ? intreaba pescarul.

- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.

- Si apoi ?

- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat ? ai lua cateva milioane.

- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?

- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.

- Pai asta fac si acuma!

 Este unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-am citit vreodată. Tuturor femeilor care vor citi: vă mulţumesc că sunteţi voi înşivă! 

Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi..... 
Îndură greutăţi şi cară poveri, 
Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria. 
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.
Cântă atunci când ar vrea să plângă. 
Plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase. 
Se luptă pentru lucrurile în care cred. 
Se ridică împotriva nedreptăţii. 
Nu acceptă "nu" drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună. 
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate. 
Merg la doctor cu un prieten speriat. 
Iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.
Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă. 
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită. 

Femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.
Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri
ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare. 
Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.
Ele au milă şi idei.
Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus 
şi totul de oferit. 

TOTUŞI, DACĂ EXISTĂ UN DEFECT AL FEMEILOR, 

ACESTA ESTE CĂ ELE ÎŞI UITĂ VALOAREA.

 Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente   etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o  persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .  

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel  devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri  abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună..

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică  dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.  Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor 

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre  problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.

IMPORTANT:  Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă.  Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?).

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.  
Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. 
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. 
Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând  oferim libertate. Să alegi calea iertării,  pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

 În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el..    
Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate  gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.   

Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit!”

PUTEREA unei RUGACIUNI

    O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins,a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului
 intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.  I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

     Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
    Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata  ce voi putea.
     Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.  Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit  discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice  are  aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
     Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
    Louise a raspuns: Da, domnule.
     O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
    Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
    Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
    Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedeaprivind cu dezgust. In fine, smulse  bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:

         Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale
     Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
 

        PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti.
    Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata.
 Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii  si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.

        Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i  vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati,pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin.

    Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata.

                 In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!

                 In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!

                 In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!
 
                 In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu!

                 Cu multa dragoste pentru tine.

   itt

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem spune tuturor despre ea. De altfel, ce mai inseamna o singuratate trimbitata? Nu vom recunoaste decat in fata noastra ca suntem singuri. Si uneori am preferat chiar eu sa mi-o ascund. Sunt destui cei care striga: Iata cat sunt de singur! Ca si cum ar merita elogii pentru singuratatea lor. Nu e nevoie sa le sporim randurile acestor.. sa-i numesc,solitari? Ei se plang in oglinda cu gandul de a trage de aici foloasele, in timp ce adevarata singuratate ne fereste de ridicol. Ea nu are decat rar nevoie de vorbe. Si, uneori, nu mai are nevoie nici de regrete. Am invatat asta de la viata.

Viata are intotdeauna dreptate, oricum am lua-o. Cat de cruzi putem fi, uneori,fara sa ne dam seama! De aceea randul celor singuri,s-a “ingrosat” considerabil in ultimul veac. Stau uneori, cu ochii inchisi si ma intreb: din ce parte ma va lovi destinul? Apoi ii deschid si ma cuprinde o pace luminoasa, deplina vazand ca nimic nu ma ameninta.Ca intr-un joc. Cateodata ma gandesc si noaptea la asta,fara sa stiu prea bine de ce! Ba nu, mint. Stiu.

Ma uit la norii care se tarasc deasupra muntilor si-mi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume unde miscarea lor pe cer are un sens precis. Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie, mirosul de iarba taiata si uscata la soare e de-ajuns sa imi aduc aminte ca viata e frumoasa. Si parca nu norii trec deasupra mea, ci amintirile mele. Imi revad viata, urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste apoi. Ca si cum mi-as tine viata in palme. Si trebuie sa stau nemiscata si sa astept. Sa astept ce?

Despre singuratate, in soapta Cunosc tot ceea ce urmeaza sa-mi aduca norii si soarele. De fapt, eu am descoperit lumea traind in ea, cu singuratate, cu iubire, cu necazuri dar si cu bucurii! Exact ca cerul privit de mine deseori! Primul lucru pe care l-am invatat de la viata a fost sa-mi amintesc. In felul acesta reuseam sa fiu mai putin singura uneori. De-atunci dateaza probabil la mine o fascinatie a memoriei. Daca ascult acum zgomotele aduse de vant, iau totul de la inceput. Si simt ca deasupra tuturor contradictiilor mele exista ceva ce nu voi trada niciodata: Dragostea.
Al doilea lucru pe care l-am invatat de la viata ,a fost sa ma opun foarte devreme singuratatiii printr-o dragoste sporita. Mi-am iubit parintii mai mult decat alti copii. Am iubit lumea.Viata am incercat sa o “cuceresc” prin dragoste,dar nu am reusit. Nu e vina mea daca n-am reusit. Sau este. Dar n-am putut astfel!

Am cerut oare prea mult de la viata? I-am cerut putine lucruri si toate firesti. Si poate e prea devreme sa fac acum bilantul. Si totusi viata m-a invatat unele lucruri. N-ai nevoie de mai mult, cat timp te ai pe tine insati, s-a zis uneori! Dar nu este adevarat. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si mai ales de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema nu e sa fim fericite, ci sa fim mai putin singure. Cel putin in anumite momente ale vietii suntem singure, cu voia sau fara voia noastra. Si ce-am putea face? Sa ne extindem singuratatea? Sa mutam mereu mai departe hotarele acestei imparatii amare si mandre? Atat de departe, incat nici un drum sa nu mai ajunga pana la ele?

Ar trebui,probabil,in primul rand,sa stim ca singuratatile nu seamana intre ele. Exista singuratati din care nu se aude nicio soapta, insa cand va rasari soarele si se va deschide poarta, vom descoperi uimite ca in clepsidra nisipul a inflorit. Exista singuratati cu caracter ambiguu; cea mai inocenta ne poate ucide, ceea ce nu e decat un paradox in plus intr-o lume care n-a facut economie de paradoxuri tragice.

Viata nu m-a indemnat la singuratate, ci la munca si iubire, spre rabdarea de a patrunde in adancurile noastre, acolo unde se afla izvorul cel mai tainic al vietii si unde ne putem semana sperantele.

Ea m-a invatat sa cultivam sperantele si intr-o fericita zi sa incepem culesul. Sa ne spunem seara: am facut totul, am semanat, am iubit, am sperat si am cules. Si daca suntem la fel de “saraci” ca inainte este numai pentru ca n-am avut cu cine sa impartim bogatiile.

O singuratate bazata nu pe renuntari, ci pe sperante, nu arde drumurile spre lume, ci cauta in tacere pe cel adevarat; o tacere in care, de altfel, palpita toate cuvintele si trairile care dau vietii un sens. Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufie de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii este sa ne pregateasca pentru iubire, s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam.
Doamne ajuta-mi !
 

Fiecare din noi am constatat ca ne simtim mai bine, mai usurati, cu sufletul mai curat, dupa ce ne rugam, fie ca o facem acasa, în fata icoanei, fie pe strada, fie în biserica, si indiferent de motivatia rugaciunii: pentru a izbutii ceva anume, pentru a scapa de un necaz sau pentru a multumii ca urmare a unei bucurii, a unei realizari. Va simtiti asadar categoric mai bine. V-ati întrebat însa cum se produce aceasta stare de bine? A te ruga înseamna a sta de vorba cu Dumnezeu! Altfel spus „RUGACIUNEA ESTE PRIMUL PAS CATRE VINDECARE. A citi si a întelege Biblia reprezinta modalitatea prin care îti vorbeste Dumnezeu. IISUS HRISTOS i-a învatat pe oameni cum sa se roage, cum sa-l invoce pe TATAL CERESC. Prin rugaciunea „TATAL NOSTRU”!

VERSETELE ACESTEI RUGACIUNI VINDECA!!!

Oare de ce, când o spunem (cu glas tare sau în gând), ne lacrimeaza ochii, ni se încalzesc palmele, începem chiar sa cascam (si asta nu de plictis!)? Pentru ca fiecare verset actioneaza, elibereaza, reanimeaza, trezeste, repune în miscare glandele endocrine. Starile noastre emotionale – pozitive sau negative – frica, teama, ura, mânia, bucuria, supararea etc. Sunt de fapt energii legate de activitatea glandelor endocrine, producând acolo secretii hormonale care se raspândesc în tot organismul. Sistemul endocrin este influentat de activitatile sufletului. Iata de ce, punctul de plecare, în orice boala, îl reprezinta sufletul-starile sufletesti. Glandele endocrine – pineala, pituitara, timus, tiroida, suprarenale, celulele LEYDIG sau LYDEN, gonadele masculine si feminine orchestreaza activitatile corpului nostru fizic forma sa, manifestarile, perceptiile noastre. Fiecare dintre aceste glande corespunde nu numai unei functii precise, dar si unei vibratii colore si sonore, unui element al Pamântului, unui semn astrologic si influentei unei planete.

Corespondenta dintre versetele rugaciunii

„TATAL NOSTRU”

si principalele glande endocrine

Tatal nostru care esti în ceruri - ----------------deschide PITUITARA

sfinteasca-se numele Tau, ---------------------- deschide PINEALA

vie împaratia Ta , -------------------------------deschide TIROIDA

faca-se voia Ta , ---------------------------------deschide TIMUSUL

precum în cer , asa si pe pamânt ! ---------------deschide TIROIDA

Pâinea noastra cea de toate zilele ------------------ deschide GONADELE  

da-ne-o noua astazi                                            

si ne iarta greselile noastre ----------------------deschide SUPRARENALELE

precum si noi iertam gresitilor nostri                                                          

Si nu ne duce pe noi în ispita --------------------deschide CELULELE LYDEN

si ne izbaveste de cel rau ! -----------------------deschide TIMUSUL

Caci a Ta este împaratia , -----------------------deschide TIROIDA

si puterea , -------------------------------------- deschide PINEALA

si slava , ----------------------------------------- deschide PITUITARA

ÎN NUMELE TATALUI,

AL FIULUI,

SI-AL SFÂNTULUI DUH,

AMIN

George  este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:

"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:

"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"
George îmi răspunse:

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi:
Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ.  De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna  partea bună a vieţii."

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

"Vrei să vezi cicatricile mele?"
"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."

"Dar nu ţi-a fost frică?"
"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.

Acum ai doua opţiuni: să ştergi acest document sau să-l trimiţi celor pe care îi iubeşti.
Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie.
 
Pace, Lumina si multa ,multa Iubire!
 

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.
Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...

Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,
Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.

Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau
sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.

Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare..

Va multumesc pentru ca faceti parte din viata mea, fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.
 

PRIETENII NU TE FAC SA PLANGI...EI ITI STERG LACRIMILE...

Inteligenta fara dragoste, te face pervers. Justitia fara dragoste, te face implacabil. Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit. Succesul fara dragoste, te face arogant. Bogatia fara dragoste, te face avar. Supunerea fara dragoste, te face servil. Saracia fara dragoste, te face orgolios. Frumusetea fara dragoste, te face ridicol. Autoritatea fara dragoste, te face tiran. Munca fara dragoste, te face sclav. Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea. Vorbele fara dragoste, te fac introvertit. Legea fara dragoste, te supune. Politica fara dragoste, te face egoist. Credinta fara dragoste, te face fanatic. Crucea fara dragoste, reprezinta tortura. VIATA FARA DRAGOSTE...ISI PIERDE SENSUL.

Acceptati Trezirea-Treziti-va

 de joyattractsjoy

1. Acceptarea – deschid o usa in inima mea si incep sa misc energia

In loc sa impingeti energia spre una dintre directii sau cealalta (bine – rau, pozitiv – negativ, manie – fericire), in loc sa luati parte la una dintre parti, in loc sa decideti si sa judecati ce este bine sau rau, daca voi ati putea sa va dati la o parte cu un pas si simplu sa observati si sa acceptati ce se intampla, atunci voi o sa incepeti sa intelegeti energia dinamica care va va conduce  la intelegerea creatiei adevarate.

Accepta-te pe tine. Fii TU! Accepta iubirea neconditionata pentru tine. Respira adanc si accepta-te pe tine asa cum esti acum.

Odata cu acceptarea neconditionata a propriei tale fiinte incepe evolutia. Atunci incepe acceptarea totala a tuturor lucrurilor si fiintelor, asa cum sunt, fara sa schimbi nimic. Accepta TOTUL: razboi, saracie, bogatie, poluare, TOTUL. Aceasta acceptare te schimba.

2. Compasiunea

Ce este compasiunea? Este abilitatea de a-l vedea pe celalalt fara sa-l judecati si fara sa aveti dorinta de a comenta sau sa dati sfaturi, ci doar sa-l vedeti cu iubire si intelegere. Este abilitatea de a recunoaste ca ei au propria cale de viata, la fel ca si voi si sa nu interveniti in aceasta cale de viata si sa aveti iubire pentru ei – totala si neconditionata, fara judecati, frica, sau oricare alta emotie. Este putinta de a fi in prezentul lor fara ca Sinele sa vrea sa fuga deoarece nu-i place ceea ce vede.

3. Respiraţia ….

Respira adanc, profund si constient. Inspira viata acum.

Inspirati adanc in inauntrul fiintei voastre, simtind asta de  la crestetul capului, trecand prin tot corpul, pana la degetele de la picioare.  Inspirati adanc si dati voie la energia divina care locuieste in inauntrul vostru sa vina la suprafata.  Dati voie la energia divina sa fie in fiecare celula.  Dati voie sa fie in fiecare molecula, fiecare parte a corpului.  Acest lucru pe care numiti divinitatea voastra, acest lucru pe care numiti Dumnezeul din Inauntrul vostru a fost tot timpul acolo, prieteni dragi.  A fost tot timpul in sinea voastra, dar a asteptat momentul potrivit ca sa vina la suprafata.  Si asa cum stiti, acum este timpul potrivit.

4. Increderea

Ai incredere totala in TINE! Elibereaza indoiala! Neincrederea in tine te face confuz.

Ai incredere ca drumul pe care esti acum este cel potrivit pentru tine.

5. Traieste in ACUM

Traieste in momentul de ACUM. Trecutul te omoara, te imbatraneste, viitorul te sufoca. Da-le drumul la ambele si traieste-ti viata in ACUM. In ACUM iti echilibrezi energiile. Incearca o saptamana sa nu-ti mai faci griji si planuri, liste… INCEARCA! Si vei vedea ca oricum toate se rezolva singure, de la SINE.

Respirati, simtiti si fiti in ACUM!

6. Simtirea – este diferita de emotii

Mintea noastra nu stie sa citeasca sau sa analizeze ce simtim in inima. Deschideti-va (permiteti) sa simtiti si veti fi mai constienti de cate sunt in jurul vostru.

RESPIRA ADANC, RELAXEAZA-TE SI ACORDATI PERMISIUNEA DE A SIMTI!

(poti simti o senzatie de caldura, presiune, furnicaturi, etc. dupa modul fiecaruia)

7. Expansiunea

Permiteti-va sa va extindeti. Respirati, simtiti, fiti in ACUM, si permiteti ca aura sau energia voastra sa se extinda in camera, in casa, in cartier, in oras, in judet, in tara , pe planeta. Respirati si permiteti ca energia voastra sa se extinda in tot Universul.

Aura voastra isi doreste sa se extinda. Permiteti-va, e un proces natural. Se cheltuie multa energie pentru a tine aura inchisa pe langa tine.

8. Sincronicitatea

Putem trai fara lupta, fara nevoi si totul vine catre noi. Imaginandu-ne ca deja traim in abundenta, sanatate, calauzire si energia tuturor acestora vin spre noi inaintre de a sti ca avem nevoie de ele.

Daca nu esti in ACUM energia a ceea ce iti doresti nu are cum sa te gaseasca.

Fiti pe Pamant sa traiti, sa va bucurati de viata, simtiti viata, radeti si plangeti cand vreti. Renuntati la reguli. Acceptati trezirea, treziti-va!

Oare cine suntem cu adevarat

Cand IUBIREA echivaleaza cu Libertatea

- Osho, Este atat de usor sa te indragostesti. Atunci, de ce este atat de greu sa iesi dintr-o relatie amoroasa? Sunt atat de multe discutii, certuri, lacrimi, angoase… Eu nu doresc sa ranesc persoana cu care am fost intr-o asemenea relatie, caci continui sa am sentimente puternice fata de ea. Sunt atat de incurcat. Ce imi poti spune in legatura cu acest subiect?- Ce mai este de spus? Totul s-a terminat!Sa te indragostesti este atat de usor. Este ca si cum ai cadea intr-o groapa; sa iesi din ea este mult mai greu. Va trebui insa sa iesiti, caci atunci cand iubirea dispare, groapa devine un iad. Din vechea poveste de iubire nu mai raman decat certurile, cicalealea si tot felul de rautati venite din ambele parti. Nimeni nu doreste sa isi raneasca partenerul sau partenera, dar din cauza ca se simte el insusi ranit, il (o) raneste la randul lui, proiectandu- si nefericirea asupra sa.Cel mai bun moment de a ma intreba ce aveti de facut nu este acesta, ci cel in care incepeti sa va indragostiti, cand nu ati cazut in groapa. V-as putea invata atunci sa practicati o cu totul alta poveste de iubire, numita a te ridica intru iubire. In acest caz, nu vor mai exista probleme. Sa te inalti pe aripile iubirii este cat se poate de usor,iar iesirea dintr-o asemenea relatie devine infinit mai usoara, caci te ajuta forta gravitatiei. Sa cazi este usor; de aceea aveti grija ca acesta sa fie pasul doi; pasul unu trebuie sa fie urcusul.Ai ati facut deja pasul cel simplu; acum urmeaza cel dificil. Sunteti nevoit sa suportati toate aceste lacrimi si toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce inapoi iubirea.Trebuie sa intelegeti un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbesti nu poate fi controlata. Ai cazut in ea. Nu ai putut impotrivi la vremea respective acestul proces. Pur si simplu s-a intamplat. Dar iubirea este ca o briza usoara – vine si pleaca. Acesta nu este un lucru rau, caci daca ar ramane pe loc, ar deveni stagnanta.Ar trebui sa faceti amandoi un effort pentru a intelege ca desi iubirea a disparut, nu aveti nici un motiv sa va urati reciproc, caci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit si a plecat, la fel ca o briza, iar dumneavoastra v-ati bucurat de aceste momente. Fiti recunoscatori si ajutati-va reciproc sa iesiti din groapa. Atunci cand te afli in groapa, nu ai alta cale. Barbatul ar trebui sa-si dovedeasca buna crestere, oferindu-si umerii pentru a ajuta femeia sa iasa prima din groapa. La sfarsit, se va descurca el cumva, caci este mai puternic.Din pacate, nimeni nu ma intreaba niciodata nimic inainte sa se indragosteasca. Ciudat lucru! Timp de 35 de ani am asteptat ca cineva sa ma intrebe cum trebuie sa se indragosteasca. Nimeni nu a facut-o insa. Daca ar fi facut-o, i-as fi spus: "nu cadea niciodata in dragoste (fall in love); Ridica-te in iubire". Iar ridicarea pe aripile iubirii inseamna sa inveti, sa te transformi, sa te maturizezi. In ultima instanta, ea va ajuta sa cresteti, iar doua persoane adulte nu se cearta niciodata. Ele incearca sa se inteleaga una pe cealalta, sa isi resolve problemele.Cine incearca sa se inalte in iubire nu mai cade, caci inaltarea presupune un efort personal, iar iubirea nascuta din acest effort poate fi controlata. Caderea in iubire nu presupune nici un efort.Cand cazi in iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cat aceasta iubire dispare mai repede, cu atat mai bine. In caz contrar, risti sa fii prins in o mie si una de capcane. Din cauza lor este atat de dificil sa te desparti mai tarziu de fostul partener de cuplu.Cand cazi in iubire, nu iti mai pui intrebari. Atunci cand te indragostesti nu par sa existe probleme, dar cand incerci sa te desparti, toate experimentele prin care ai trecut in timpul lunilor si anilor in care ati stat impreuna – si care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin niste obstacole.Voi va faceti tot felul de promisiuni… Nu se pune problema ca ati mintit sau ca ati incearca in mod constient sa va inselati. In momentele de iubire aceste promisiuni par sa vina direct din inima voastra, dar cand aceste momente dispar… si este obligatoriu sa dispara, caci povestea dumneavostra de iubire a fost o cadere, si nimeni nu poate ramane in aceasta stare o vesnicie. Cineva trebuie sa se ridice din nou. In momentul in care despartirea se apropie, toate aceste promisiuni devin niste obstacole.Inaltarea in iubire este un proces spiritual.Caderea in iubire este un process biologic.Biologia este oarba. De aceea se spune ca iubirea este oarba. Iubirea de care vorbesc eu nu este insa oarba si poate fi cu usurinta practicata de oricine. Nu trebuie decat un mic effort…Iubirea trebuie sa se nasca din tacere, din luciditate, din meditatie. Ea nu inlantuie niciodata. Cum ar putea crea iubirea niste catuse pentru persoana iubita? Dimpotriva, ea confera libertate din ce in ce mai mare. Cu cat iubirea devine mai puternica, cu atat mai mare devine aceasta stare de libertate; cu cat mai mult accepti persoana partenerului asa cum este. Nu mai incerci sa schimbi aceasta persoana.Una din cele mai dramatice probleme ale lumii in care traim se datoreaza faptului ca indragostitii incearca sa schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu inteleg ca daca aceasta se va schimba, iubirea lor va disparea, caci ei s-au indragostit de ea asa cum arata acum, nu intr-o alta ipostaza.Inaltarea in iubire iti permite sa intelegi ca fiecare are dreptul la propriul sau teritoriu, pe care tu nu ai dreptul sa-l incalci.Daca iubirea echivaleaza cu libertatea, necesitatea despartirii dispare. Ideea separatiei apare numai atunci cand vezi ca te transformi intr-un sclav, caci nimanui nu-I place sclavia.Dar voi nu ma intrebati ce trebuie sa faceti atunci cand va aflati pe fundul gropii pentru a iesi afara din ea. Un lucru este cer: eu nu am de gand sa intru in groapa alaturi de voi pentru a va ajuta sa iesiti de acolo! Din aceasta perspectiva, va trebui sa va descurcati singuri. Daca as intra sa va ajut, voi doi ati iesi, iar eu as ramane pe fundul gropii! Iar eu nu cunosc pe nimeni pe care sa-l intreb: "bine, dar eu cum ies de aici?"De altfel, eu nu am acceptat niciodata sfaturile pe care nu le-am cerut personal. Sfaturile sunt sigurul lucru pe care toata lumea se grabeste sa-l ofere pe gratis, dar nimenu nu-si da osteneala sa le urmeze. De ce ar face-o? Sfaturile pe care nu le-ai cerut nu pot fi prea intelepte. Un om intelept nu incearca niciodata sa isi impuna ideile in fata altor personae. Daca cineva il intreaba, el isi spune parerea. Nimeni nu este insa obligat sa o urmeze. Nu este ceva care "trebuie" facut.De aceea, tot ce va pot spune este ca v-ati oferit pana acum unul altuia numeroase momente frumoase, de neuitat. Uitati tot ce v-ati promis reciproc. Acele lucruri au fost adevarate la vremea cand au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra insiva v-ati schimbat. Va aflati amandoi la o intersectie, gata sa o apucati in directii diferite. Poate ca nu va veti mai intalni niciodata. De aceea, despartiti-va intr-o maniera cat mai nobila. Daca veti intelege ca despartirea este absolu necesara, indiferent de maniera in care se va produce, atunci de ce san u o faceti cu gratie?Ati putea trai in amintirea celuilalt, la fel cum si el ar putea trai in amintirea dumneavoastra. Intr-un fel, momentele traite impreuna vor continua sa se imbogateasca de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui sa va despartiti frumos.Acest lucru nici macar nu este dificil, daca ati inteles ce este iubirea – care este un fenomen intr-adevar dificil. V-ati indragostit fara sa va ganditi, dar ati inteles foarte rapid ca iubirea a disparut. Acceptati acest adevar si nu va invinovatiti reciproc, caci nimeni nu este responsabil. Ajutati-va unul pe celalalt si despartiti-va prieteni.Atunci cand se despart, fostii iubiti devin de multe ori dusmani. Ciudat mod de a-ti arata recunostinta. Cei doi ar trebui sa ramana prieteni. Cand iubirea se transforma in prietenie, sentimentele de vinovatie dispar, la fel ca si senzatia ca ai fost inselat, exploatat. In realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur si simplu, ati fost orbit de energia biologica.Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se incheia intr-o relatie de prietenie, ci incepe printr-o asemenea relatie. Ea incepe in tacere, in luciditate. Aceasta iubire este propria voastra creatie, deci nu este oarba.O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce in ce mai profunda.Sensibilitatea ei este imensa. Cel care practica acest tip de iubire simte nevoia partenerului inainte ca acesta sa inceapa sa vorbeasca. Am cunoscut personal cateva cupluri(un nr foarte mic ce-i drept) care nu au cazut in iubire, ci s-au inaltat pe aripile ei. Cel mai miraculous aspect mi s-a parut faptul ca acesti oameni nu mai trebuia sa isi vorbeasca. Daca barbatului ii era sete, iubita ii aducea apa, fara ca el sa ceara acest lucru. Totul se desfasura prin sincronicitate. Daca persoanei iubite ii era sete, la fel trebuie sa-ti fie si tie. Transferul de idei si senzatii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.O asemenea iubire nu asteapta nimic de la celalalt. Ea ii este recunoscatoare ca acesta accept ace are ea de oferit. Nu se simte amenintata, pur si simplu pentru ca nu exista nici o amenintare la adresa ei.Intr-o asemenea iubire, sexul se poate intampla sa apara spontan, dar apoi va disparea cu lunile, iar in final va disparea cu totul. De altfel, chiar si atunci cand se produce, el nu mai are nimic sexual. Este doar o maniera de a fi impreuna, de a fuziona cu celalalt,un effort de a atinge profunzimea celuilalt. Sexualitatea nu mai are nimic de-a face cu reproducerea biologica.Cei doi iubiti inteleg treptat ca in timpul actului amoros nu fuzioneaza decat trupurile lor. De aceea, incetul cu incetul, sexul dispare din viata lor, iar intre ei incepe sa se produca un alt tip de intalnire, la nivelul energiilor. O simpla tinere de maini poate insemna mai mult decat orice orgasm, caci este suficienta pentru ca energiile lor sa fuzioneze.Orgasmul sexual este un act fizic. El se refera la nivelul cel mai de jos. De aceea, gresiti daca il numiti iubire. Iubirea este un cuvant atat de frumos. Atunci cand spuneti: "m-am indragostit (am cazut in iubire)", voi ii dati o conotatie atat de urata. Macar rostiti adevarul. Spuneti: "am cazut in sex". Iubirea nu poate decat sa te ridice. Niciodata nu iti pune piedica.Dar mai intai de toate va trebui sa iesiti din groapa. Ajutati-va unul pe celalalt. Biologia nu va va ajuta prea mult in aceasta directie. Incercati mai degraba sa fiti umani. Intelegeti ca iubirea care v-a unit candva nu mai exista. Ochii vi s-au deschis in sfarsit. Nu incercati sa-l amagiyi pe celalalt ca inc ail mai iubiti,ca mai simtiti ceva pentru el, dar ce puteti face?… Acest comportament impocrit nu foloseste la nimic. Spuneti-i direct: "sentimentele pe care le aveam pentru tine au disparut. Imi par sincer rau. Mi-as fi dorit sa continui sa te iubesc, dar aceste sentimente, au disparut. Stiu foarte bine ca nici tu nu ma mai iubesti". De indata ce ati inteles amandoi acest lucru, ajutati-va unul pe celalalt, ca doi oameni adevarati, sa iesiti afara din groapa.Atat timp cat va veti ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din pacate, in asemenea cazuri fiecare doreste sa iasa el primul din groapa, fara sa-I pese ce va face celalalt. Mai rau, fiecare il trage pe celalalt in jos, incercand sa profite de el. Explicatia este simpla: teama. Vechea iubire a disparut, dar noul nu a aparut inca. Nimic nou nu se poate petrece intr-o groapa. Mai intai de toate trebuie sa iesi afara din ea. De aceea, exista aceasta teama de necunoscut. Trecutul a fost atat de frumos incat ai dori sa-l repeti. Incerci chiar sa fortezi acest lucru; celalalt incearca si el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.O iubire fortata nu are nimic de-a face cu iubirea. Ce fel de sarut poate fi acela dat sub amenintarea cutitului? Buzele se pot atiinge, dar privirile sunt atintite asupra lamei cutitului… O iubire fortata nu poate fi numita iubire. Si amandoi stiti foarte bine ce este iubirea, caci ati avut parte de ea, fie si numai pentru cateva momente. De aceea, nu va veti putea amagi reciproc. Ajutati-va unul pe celalalt sa iesiti din groapa si despartiti-va frumos. Iar data viitoare incercati sa nu mai cadeti, ci sa va ridicati. Nu va mai lasati dominate de factorul biologic. Ascultati de vocea constiintei.
 

Osho