Category:
Spiritualitate
Deschide-voiu gura mea catre Dumnezeul meu, macar ca eu sunt pamint si cenusa. de ma voi socoti mai mult de cit pamint si cenusa, iaca tu Doamne te scoli asupra mea si pacatele mele marturisesc adevarul impotriva mea, si eu nu pot zice impotriva acestor marturii. Iar daca ma voi micsora si ma voi socoti nimica inaintea ta Dumnezeule ! si daca ma voi desbraca de stima de mine si ma voi intoarce in pamint din care sunt luat, intimpina-ma-va darul tau cu fata lui cea dulce, si lumina ta apropia-se-va de inima mea. Si de ma voi privi in lumina aceasta, atunci toata stima de mine, fie ea cit de mica si subtire, cufunda-se-va in valea nimicniciei mele, si va pieri in veci. Acolo ma vei arata pe mine mie insu-mi ca sa vad ce sunt, ce am fost si ce am ajuns, ca nimica sunt eu, si nu am cunoscut. De ma vei parasisi voi ramine de capul meu, iata nimica sunt si neputinta. Iar de intorci ochiul tau asupra mea, indata ma fac tare si ma umplu de noua veselie. Adevar , este de mirare ca ma ridici de odata si ma imbratisezi cu atita bunatate pe mine care de greutatea trupului meu sunt pururea tras la pamint. Bine-cuvintat sa fii Dumnezeul meu, ca, macar ca sunt nevrednic de tot binele, nemarginita bunatate a ta, nu inceteaza nici odata a face bine si celor nemultumitori, si celor ce s-au instrainat departe de tine. Intoarce-ne, Doamne, pe toti la tine, ca toti sa fim multumitori, smeriti si evlaviosi; ca Tu esti mintuirea noasra, Tu taria si puterea noastra.