> Într-una din zile, un vânător foarte
> priceput a venit în junglă ca să vâneze şi s-a aşezat
> sub un arbore mare, ce era falnic şi umbros. Tot atunci,
> şi un vultur puternic a venit acolo şi s-a aşezat pe una
> dintre ramurile acelui arbore. Vulturul – acea creatură
> crudă şi lacomă – era în căutare de carne.
> Vânătorul se afla jos, la rădăcina acelui arbore, iar
> vulturul se afla sus, pe o ramură în copac, iar ceva mai
> jos, pe o altă ramură a acelui arbore, tocmai se odihnea o
> frumoasă şi pură porumbiţă. Fulgerător, porumbiţa
> şi-a dat seama de pericolul ce o paşte. În timp ce se
> uita, fiind cuprinsă de spaimă, la cei doi duşmani ai ei,
> instantaneu ea s-a gândit că era cu putinţă ca aceea să
> fie ultima zi din viaţa ei. De pe cealaltă ramură, ce se
>  afla ceva mai sus, vulturul o pândea nemilos, ca să
> vadă dacă îşi va lua zborul, fiind decis să se arunce
> imediat asupra ei ca să o sfâşie şi să o înghită.
>
> De îndată ce porumbiţa s-a uitat speriată la fiecare
> dintre ei, a devenit totodată teribil de îngrijorată şi
> atunci a zis: „O, Doamne DUMNEZEULE! Supravieţuirea
> mea pare a fi imposibilă. Acum mă rog cu ardoare către
> Tine şi totodată mă întreb, oare cum mă vei salva?
> Ştiu că dacă acum rămân pe loc, vânătorul mă va
> nimeri cu uşurinţă cu săgeata sa. Dacă zbor, vulturul
> va porni imediat după mine şi mă va prinde. Viaţa mea
> este în mare pericol din toate părţile. S-ar putea ca
> săgeata vânătorului să mă lovească în curând şi
> atunci nu va mai fi pentru mine cale de scăpare. Să fie,
> oare, acesta momentul morţii mele ce a fost hotărât
> încă de la începuturi în ziua Creaţiei?!“
>
> Pentru că DUMNEZEU vroia totuşi
>  să salveze şi să apere porumbiţa, să vedem în
> continuare cum a reuşit El să o salveze. Vânătorul a
> privit cu atenţie porumbiţa şi apoi, după ce a pus
> săgeata pe coardă, a întins arcul. Iată însă că exact
> în acel moment, o cobră şi-a înfipt fulgerător colţii
> în ceafa vânătorului, iar săgeata, ce a fost eliberată
> instantaneu din arcul său, l-a nimerit atunci pe vultur.
> Ambii duşmani ai porumbiţei au murit în acelaşi timp.
> Datorită ajutorului miraculos ce a venit de la DUMNEZEU
> TATĂL, porumbiţa a rămas astfel întreagă şi
> nevătămată. Cei care ar fi putut deveni ucigaşii ei au
> fost instantaneu ucişi. Iată cum a intervenit bunul
> DUMNEZEU în acea situaţie care la prima vedere părea a fi
> fără ieşire!
> Morala acestei povestiri: „Atât cei oropsiţi, cât
> şi cei persecutaţi sunt salvaţi până la urmă din
> mâinile opresorului de forţele dumnezeieşti, care la un
> moment dat se manifestă
>  într-un mod supranatural. Brutalitatea opresorilor ce
> sunt foarte răi şi cruzi nu durează mult. Până la
> urmă, ea se termină“. În această povestire cu
> tâlc, fiecare dintre noi descoperim o lecţie care ne este
> extrem de utilă: „Fă întotdeauna cât mai mult bine
> celorlalţi. Gândeşte-te întotdeauna într-un mod
> benefic, creator şi plin de bunăvoinţă la ceilalţi.
> Veghează şi nu fă niciodată rău nimănui. Nu urmări
> niciodată să-ţi răneşti în nu contează ce mod
> aproapele. Ia aminte că nu poţi să ştii niciodată de
> unde s-ar putea să fii tu însuţi atacat, imediat după
> aceea, atunci când intenţionezi să ataci pe altcineva,
> aşa cum s-au petrecut lucrurile cu vânătorul şi cu
> vulturul din povestirea noastră“.