Maica durerilor
E fum de lumânări pe zugrăveală?...
Un întuneric greu cernit-a zarea,
Când iconaru-n sfânta lui sfială,
Temutu-s-a să-ţi vadă-ndurerarea.
La cruce stai. Pe haina cenuşie
Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună.
În tine doar durerea mai e vie,
Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Prea-Bună.
În bezna mută faţa ta-i lumină;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toată răstignirea Lui deplină.
E toată suferinţa fără nume.
Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate
Şi-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă.
Aşa a vrut să zugrăvească, poate,
Un iconar, făptura ta preasfântă.
Şi ca să bei şi tu întreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta maramă,
În loc de spini, cu raze iconarul
A scris în răni durerea ta de mamă.